Radio Hit
Asculta Live
 

HIT play live

Green Arrow

„Tezaurul de la Isaiia”, o comoară arheologică veche de aproape 7.000 de ani, expusă la Muzeul UAIC

  • noiembrie 16, 2026
  • Narcis Pohoata

Actualul Muzeu al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași își fundamentează identitatea instituțională pe valorificarea a două tradiții muzeale distincte.

Prima dintre acestea își are originea în lansarea Muzeului de Antichități de către istoricul Orest Tafrali în anul 1916, prima structură de acest fel din cadrul mediului academic ieșean destinată conservării patrimoniului cultural. Colecțiile muzeului cuprindeau bunuri provenite din cercetările arheologice desfășurate în arealul culturii Cucuteni și în cadrul cetăților grecești de la Marea Neagră. Cea de-a doua tradiție datează din anul 1960, când, cu prilejul aniversării centenarului Universității, un grup de profesori a organizat expoziția temporară „Dezvoltarea învățământului superior din Iași”. A prins astfel contur ideea înființării unui muzeu care să reunească atât bunurile aparținând civilizației Cucuteni, amintind de vechiul Muzeu de Antichități, cât și obiecte ale patrimoniului universitar. În anul 2010, cu ocazia aniversării a 150 de ani de existență a primei universități moderne din România, a fost inaugurat Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care include Muzeul Civilizației Cucuteni și Muzeul Academic.

Deși adăpostește piese de patrimoniu național, muzeul rămâne încă insuficient cunoscut publicului larg, explică rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, prof. univ. dr. Liviu Maha: „Din păcate, nu e foarte vizitat Muzeul Universității din mai multe motive. Pe de o parte, nu e foarte vizibil, nu e în drumul celor care trec pe Copou, spre Grădina Botanică, Parcul Copou sau un alt obiectiv turistic mai cunoscut. Pe de altă parte, fiind denumit Muzeul Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, nu se face neapărat trimitere către acest patrimoniu de natură arheologică. Muzeul a început cu această colecție de arheologie, dovedind preocuparea constantă a cercetătorilor din universitate pentru acest domeniu – preocupări concretizate în descoperiri, în șantiere arheologice, în numeroase piese care deja fac parte din patrimoniul național, nu doar ceea ce oferim aici, la Iași. În ceea ce înseamnă colecțiile și muzeele universității, colecția Muzeul Civilizației Cucuteni este în acest moment printre cele mai importante, dovedind preocupare și, în același timp, o valoare istorică incontestabilă.”

Una dintre cele mai vechi civilizații atestate din Europa

Civilizația Cucuteni, cunoscută și sub denumirea de Cucuteni-Trypillia, este una dintre cele mai vechi civilizații preistorice din Europa, datând din perioada neolitică și eneolitică, aproximativ din perioada 5000–3500 î.Hr. Numele de Cucuteni provine de la localitatea cu același nume, situată la aproximativ 50 km de Iași, unde, în anul 1884, folcloristul Theodor Burada descoperea primele fragmente de ceramică, și de la localitatea Trypillia din Ucraina, unde au fost descoperite, în anul 1893, primele vestigii arheologice aparținând acestei fascinante civilizații, care se întindea pe o suprafață de aproximativ 350.000 km², acoperind teritorii din estul României, din Republica Moldova și din Ucraina. Simbolul civilizației îl reprezintă ceramica pictată cu motive spiralate și geometrice, în nuanțe de roșu, alb și negru.

Reconstituirea condițiilor de viață preistorice

Spaţiul din muzeu dedicat civilizaţiei Cucuteni este amenajat într-o manieră modernă, astfel încât scene reprezentative din viaţa cotidiană sunt ilustrate cu ajutorul unor exponate originale. În camera centrală, vizitatorii sunt transpuşi în lumea arheologiei prin intermediul unei reconstituiri de amploare, care redă diverse stadii ale explorării arheologice, de la investigaţia pe teren, până la restaurarea pieselor prelevate în urma săpăturilor. Vizitatorii pot, de asemenea, descoperi Sala Artelor, cu celebrele vase cu motivul spiralei, pictate în roşu, negru şi alb, Sala Ocupaţiilor, unde a fost amenajată o locuinţă caracteristică epocii şi sunt expuse diverse unelte şi arme, precum și Sala „Mesaje peste milenii”, care găzduieşte podoabe şi obiecte de cult, printre care se numără și „Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia”.

Despre felul în care modul actual de expunere pune în valoare aceste artefacte și completează ceea ce se studiază prea puțin la școală, rectorul Liviu Maha subliniază: „Ceea ce este de subliniat pentru potențialii vizitatori e faptul că aceste piese sunt foarte bine păstrate, iar modul de prezentare îmbină specificul graficii asociate civilizației Cucuteni și complexitatea colecției cu un cadru care ține mai mult de modern, prin lumini și culori. Cu alte cuvinte, e o prezentare deosebită, care devine atractivă, dar oferă în același timp și cadrul potrivit pentru a afla mai multe lucruri despre civilizația Cucuteni, pentru că, din păcate, nu se pot obține foarte multe informații pe parcursul studiilor, din lecțiile predate la școală. Nici cercetătorii din domeniu nu știu încă foarte multe lucruri în acest moment și există în continuare dezbateri în comunitatea științifică referitoare la suprafață, la aria geografică și la stadializarea acestei civilizații. De aceea, muzeul este cadrul potrivit pentru comunitate să descopere măcar crâmpeie din ceea ce a fost civilizația Cucuteni și modul în care aceste teritorii au fost integrate într-o civilizație de referință pentru întreaga lume.”

Tezaurul de la Isaiia – simbolul unui patrimoniu arheologic și cultural unic

Descoperit în anul 1998 în așezarea de la Isaiia–Balta Popii, comuna Răducăneni, județul Iași, tezaurul aparține culturii Precucuteni, din mileniul al V-lea î.Hr., o etapă de formare a civilizației Cucuteni-Trypillia. Ansamblul a fost găsit în apropierea vetrei unei construcții interpretate de cercetători ca posibil sanctuar al comunității.

Un recipient de lut adăpostea 21 de statuete feminine, 13 scăunele miniaturale, 21 de conuri, 21 de mărgele parțial perforate, alte 42 complet perforate și o piesă de formă triunghiulară, toate din lut ars. Conurile și mărgelele parțial perforate ar fi putut forma, prin asamblarea cu ajutorul unor tije de lemn, reprezentări falice stilizate. Statuetele, cu înălțimi cuprinse între 1,9 și 8,7 cm, se deosebesc între ele prin detaliile modelării și ale decorului.

Compoziția ansamblului și contextul descoperirii sugerează o utilizare rituală, posibil în legătură cu fertilitatea și fecunditatea. Organizarea numerică a pieselor are corespondențe în alte descoperiri ale lumii precucuteniene. La Poduri, în județul Bacău, un ansamblu asemănător cuprinde tot 21 de statuete și 13 scăunele, iar alte analogii sunt cunoscute la Sabatinovka, în Ucraina. Aceste asemănări sugerează existența unor practici și convenții simbolice comune, al căror sens exact rămâne deschis interpretării.

Prezentat în expoziții din țară și din străinătate, „Tezaurul de la Isaiia” este probabil „perla” colecțiilor din cadrul Muzeului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Păstrarea laolaltă a acestor obiecte oferă o mărturie rară despre practicile și reprezentările simbolice ale comunităților preistorice din regiune. Iar această zestre nu este întâmplătoare, punctează prof. univ. dr. Liviu Maha: „Cercetătorii universității noastre, fie că vorbim de cei din cadrul Facultății de Istorie, fie că vorbim de membrii grupului de cercetare din cadrul platformei Arheoinvest, din cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare, au desfășurat numeroase activități pe parcursul ultimelor decenii și nu numai. Astfel, vorbim despre Tezaurul de la Isaiia, dar sunt și multe alte piese descoperite în alte situri arheologice, formând un patrimoniu care ar merita dezvoltat.”

Mărturii ale arheologilor despre tezaurul de la Isaiia

„Este o descoperire rară care atestă o religie unitară la nivelul populațiilor eneolitice care erau răspândite sub paralela de 40 de grade, legate de cultul fertilității”, afirma prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu (2 aprilie 1943 – 18 iunie 2023) de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

„Componența sa, asemănările cu alte câteva ansambluri cvasi-contemporane și raritatea unor asemenea descoperiri în complexe închise, care păstrează asocierea originară a pieselor, fac din «Tezaurul de la Isaiia» o descoperire excepțională. Rămân însă prudent în privința semnificațiilor pe care i le atribuim, fiindcă orice încercare de a reconstitui credințele acelor oameni cuprinde inevitabil și o parte de speculație. Privim această lume prin filtrele raționalismului modern, care a alungat magia din modul nostru de a o percepe, iar obișnuința de a separa sacrul de cotidian ne poate îngreuna înțelegerea unor oameni pentru care o asemenea graniță, probabil, nici nu exista”, explică CS II dr. habil. Felix-Adrian Tencariu, de la Centrul Arheoinvest al Institutului de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.