• octombrie 21, 2026
• Narcis Pohoata

Profesorul Liviu Maha vorbește și despre dubla măsură a politicienilor: cer universităților să se implice în politicile publice, dar amână schimbările solicitate de mediul academic.

Care este cuvântul care după 166 de ani definește Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”?

Continuitate. Dacă e să discutăm într-o paradigmă care depășește limitele unui mandat și chiar ceea ce înseamnă specificul unei perioade anume, Universitatea îmbină foarte bine tradiția, văzută exact prin această perspectivă a continuității. Continuitatea unor principii și a unor valori care stau la temelia a ceea ce înseamnă universitatea astăzi și a ceea ce a însemnat de-a lungul timpului.

Deschizând universitatea către comunitate, care sunt punctele tari ale manifestărilor din acest an?

E firesc ca universitatea să fie deschisă către comunitate, pentru că și aici comunitatea trebuie văzută în sensul cel mai larg. Universitatea are experți în foarte multe domenii. Comunitatea înseamnă și cei care formulează politici publice, cei care iau decizii, și de aceea dialogul instituțional și transferul de cunoaștere sunt importante. Comunitatea înseamnă și publicul larg. E important ca universitatea să-și asume misiunea de a contribui la educația comunității pe acele paliere unde trecutul și specificul activităților educaționale, al sistemului de învățământ, lipsa unei economii de piață funcționale până acum, cu puțin timp în urmă, sau o experiență democratică poate mai redusă comparativ cu alte comunități. Toate aceste lucruri fac să fie nevoie de o astfel de abordare.

Cât de ușor, cât de greu este să menții un echilibru? Dacă ne uităm la protestele studenților care s-au alăturat liceenilor din Franța…

Nu întâmplător am început cu rolul universităților și rolul specialiștilor din universități, al experților în diferite domenii, în ceea ce înseamnă formularea de politici publice. Pentru că multe probleme care apar în societate apar pe fondul unor politici publice insuficient fundamentate pe alocări de resurse care au la bază mai puțin argumente raționale care țin de priorități sau de o componentă strategică în ceea ce privește comunitatea. Ci mai degrabă de decizii arbitrare, conjuncturale sau pragmatice din perspectiva unei competiții electorale, de exemplu.

A comunica eficient cu partenerii din învățământul superior și din mediul academic în general poate reprezenta pentru decidenți ocazia de a valida deciziile pe care le iau și, prin studii, cercetări și analize, să anticipeze eventualele derapaje, decalaje sau dezechilibre care pot apărea în comunitate.

Acele proteste de care aminteați… studenții au fost totdeauna o voce activă, o voce auzită, o voce puternică în ceea ce înseamnă societatea în general. Și e bine, dincolo de ceea ce înseamnă derapaje sau lucruri mai puțin compatibile cu legea și statul de drept, ca mesajele care sunt transmise de comunitate să fie auzite de decidenți și, prin dialog, să fie identificate soluțiile potrivite. Aici, mediul academic, prin neutralitate, consistență, rigoare și prin lipsa de interes politic pe care cei mai mulți dintre membrii comunității academice o au, poate ajuta și poate duce la rezultate foarte bune.

În general, aceste mișcări sociale se întind. Vă așteptați ca în următorul an să avem mișcări studențești și la noi?

Într-un fel, contextul social sau contextul politic din multe țări europene seamănă, iar problemele pe care le reclamă cetățenii sunt similare. Anumite subiecte cred că ar trebui, la un moment dat, abordate în cadrul dialogului, în cadrul dezbaterii publice, cu privire la direcția pe care România o are, care sunt coordonatele principale ale strategiei de dezvoltare, ce ne dorim pentru următoarea perioadă și care sunt reperele.

Și aici cred că studenții, pentru că e vorba de viitorul lor, și prin nivelul de educație și prin motivația pe care le-o dă această perspectivă de a trăi și de a locui în România în perioada următoare, înseamnă foarte mult în clarificarea temelor prioritare.

Atunci când președintele a venit la Iași, v-a cerut dumneavoastră, mediului academic, să vă implicați în realizarea de politici publice. Pe de altă parte, la ultima întâlnire a consorțiului, vedem că vi se cere să vă implicați, dar vocea nu-i auzită.

Din păcate, e o nouă rezoluție a Consorțiului Universităților care accentuează aceste probleme.
Faptul că avem o lipsă de predictibilitate este evident. Declarativ suntem invitați la consultări, suntem invitați la dialog, dar în fiecare an se spune că o reformă reală, de exemplu, în sistemul de finanțare, sau că evaluarea organizațiilor de cercetare cere mai mult timp, sau că „nu e momentul acum” pentru a schimba coordonatele în ceea ce înseamnă alocări bugetare pentru învățământ sau cercetare. Adică nu e momentul, rămân în vigoare reglementările de până acum și, în același timp, suntem, să spunem, considerați responsabili pentru eventualele probleme pe care nu le putem gestiona, pentru că cadrul de reglementare este de așa natură.