Asociația Moldova Vrea Infrastructură a decis să mute lupta pentru finanțarea coridoarelor feroviarela Bruxelles și a cerut oficial Comisiei Europene să verifice dacă documentele guvernamentale sabotează, de fapt, dezvoltarea flancului estic, care se alege doar cu firimituri. Abia 0,75% din necesarul de finanțare pentru noile proiecte majore europene este direcționat explicit către această regiune. De ce s-a mers cu jalba la Bruxelles? Președintele Asociației Moldova Vrea Infrastructură, Adrian Covăsnianu.

Am solicitat un punct de vedere tehnic, o evaluare pe strategia dezvoltării infrastructurii feroviare, un document programatic extrem de important pentru următorii patru ani, pentru că lipsesc investițiile corespunzătoare pe partea feroviară și în zona Moldovei.

Dacă ne uităm pe ce se propune în strategia de dezvoltare, răspunsul este, din păcate, că da. Sub 1% din necesarul estimat vizează explicit flancul estic. Și aici mă refer la infrastructura feroviară din județele care întregesc regiunea de nord-est a României.

Ce pârghii concrete are Bruxelles-ul pentru a forța Guvernul să aloce Moldovei fondurile necesare?

Atâta timp cât nu respectăm angajamentele naționale la nivel european, adică să avem infrastructură feroviară modernă până în 2030 în zona Moldovei, eu zic că din partea Comisiei sigur va exista o reacție. Tocmai de aici și demersul nostru. Dacă ne uităm la magistralele care traversează zona Moldovei și ne gândim la Ploiești-Suceava-Vicșani sau Pașcani-Iași-Ungheni, vedem câteva investiții. Nu ignorăm și nu spunem că nu există deloc investiții în zona Moldovei, doar că ele nu se ridică la capacitatea sau necesitatea pe care aceste relații o au în compunerea coridoarelor europene. Noi nu cerem ceva mai mult decât ni se cuvine. Așa cum vedem investiții în zona Ardealului sau în zona Olteniei, de miliarde de lei, corespunzătoare coridoarelor, la fel și pe coridoarele din zona Moldovei ar trebui să găsim investiții similare.

Puneți pe masa Bruxelles-ului un argument foarte puternic: trenurile noastre asigură legătura cu Republica Moldova și Ucraina. Sunt rute vitale nu doar pentru călători, ci și pentru transportul comercial și cel militar. Cât de riscant este, în contextul războiului de la graniță, ca România să nu aibă un calendar clar și bani asigurați pentru aceste rute?

Este extrem de riscant. Este, odată, o vulnerabilitate internă, cea cu care, din păcate, noi, moldovenii, suntem obișnuiți, în sensul că nu prea se alocă fonduri în zona noastră. Dar această lacună, această lipsă de investiții, poate produce efecte majore și pe plan regional, pentru că respectivele căi ferate din zona noastră merg mai departe, către Ucraina și Republica Moldova. Ne supără faptul că suntem pe un coridor important între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Egee, și solicităm legitim aceste finanțări. Dacă acești bani lipsesc și nu ajung la timp, pentru că știm cu toții, investițiile în sectorul feroviar sunt complexe, scumpe și cu efecte pe termen lung, automat zona va fi una descoperită și vulnerabilă. Și asta nu doar din perspectivă civilă, cât mai ales dintr-o perspectivă militară, în logica mobilității duale (civilă și militară).

Oamenii din regiunea Moldovei sunt vizați de o neconcordanță pe care ați descoperit-o în acte. Deși Ministerul neagă, strategia aprobată dă undă verde pentru închiderea a zeci de secții de cale ferată, inclusiv rute locale precum Crasna-Huși sau Dolhasca-Fălticeni. Ce se întâmplă, de fapt, în culise și ce șanse mai sunt să salvăm aceste rute?

Aici am observat clar o neconcordanță, în sensul că una am primit noi ca răspuns oficial la petiții, din partea Ministerului Transporturilor, și alta s-a întâmplat, într-un final, cu strategia avizată la nivel de Guvern. Adică am văzut că s-a mutat „pisica”, să spunem așa, vizavi de decizia strategică în legătură cu eventuala închidere pe termen lung a unor secții de cale ferată; și aici avem exemplul clar Crasna-Huși și Dolhasca-Fălticeni din zona noastră.

Pe noi ne interesează ca aceste decizii care s-au luat, sau pe care sperăm să nu se mai ia, să fie fundamentate dintr-o perspectivă tehnică. Adică să nu fie doar o decizie din pix, la mâna Ministerului sau a unui ministru, ci să lase o portiță pentru ca, ulterior, când contextul strategic va fi unul de oportunitate, aceste secții să poată fi redeschise. Ne uităm la Crasna-Huși care, la fel, leagă un municipiu important de magistrala Iași-Bârlad-Tecuci, și nu avem un tren în zona respectivă!

Mai ales în contextul actual, în care vedem ce se întâmplă în zona transfrontalieră, vedem aceste atacuri în proximitatea noastră, din perspectiva războiului de la graniță, și realizăm cât de important ar fi să avem o legătură feroviară pentru o eventuală reacție și pentru logistica militară. Dar ne lipsesc aceste legături. Tocmai din acest considerent am sesizat și noi, la rândul nostru, Comisia Europeană, pentru a primi un punct de vedere. De ce să nu putem identifica împreună axele de finanțare, astfel încât aceste rute să fie redeschise?