audio Interviu – Vacanța (Re)Creativă cu Cezara Fantu

Vacanța (Re)Creativă a început la Centrul Internațional de Artă Contemporană, o serie de cursuri pentru copii și adolescenți, organizate de Ateneul Național din Iași. Până la finalul lunii august, participanții se vor bucura de cursuri de teatru, desen, modelaj, știință, fotografie sau public speaking.

Alături de noi este actrița și coordonatoarea cursurilor, Cezara Fantu.

Cum a decurs această perioadă la Vacanța (Re)Creativă?

Este o perioadă plină de creativitate și de entuziasm pentru copii, în fiecare an, dar și pentru părinți. Am vorbit cu unii dintre ei și sunt fericiți că există aceste activități pentru perioada de vară a copiilor.

Aici voiam să ajung. Cât de important este ca cei mici să aibă o activitate vara? Pentru părinți pot să înțeleg: au un loc în care să-și lase copiii, sunt în siguranță, totul este în regulă și mai învață ceva. Dar pentru cei mici cât de importantă este această componentă?

Este importantă pentru că această vacanță, pe lângă timpul pe care îl petrec ei acasă, propune și un spațiu de explorare și de joacă. Atunci când mă refer la joacă, mă refer la o îmbinare între artă, dezvoltare personală și învățare prin experiență. Există această componentă de învățare prin joacă.

Cred că propunerile celor care susțin aceste ateliere activează, în primul rând, imaginația și creativitatea. Dar apare și această situație: „Mă plictisesc”. Cel puțin eu, pe partea de art-terapie, încerc să le ofer resurse pe care le pot folosi și mai departe atunci când apare această stare.

Pornim de la întrebări precum: „Ce pot să fac?”, „Ce îmi place?” sau „Cu ce încep?”. Pe lângă activitățile pe care le fac, copiii primesc și instrumente pe care le pot folosi ulterior, în toamnă, când începe școala, dar și în alte situații.

Atunci când a fost lansat apelul pe pagina de Facebook a Ateneului Național din Iași, prin care părinții erau întrebați ce cursuri și-ar dori să existe în cadrul programului, am văzut mai multe comentarii în care era solicitată și art-terapia. Iată că tu te ocupi atât de cursul de art-terapie, cât și de cel de public speaking. Cum arată, poate este mult spus, programa ta? Începem cu partea de art-terapie, pentru că este ceva destul de rar întâlnit, mai ales în raport cu cei mici.

Pentru mine este un exercițiu foarte frumos. Și nu doar pentru că se desfășoară într-un cadru public și gratuit. Fac împreună cu ei anumite exerciții în urma cărora îmi pot da seama de unele lucruri și, uneori, mă întreb dacă să le comunic părinților și cum să fac acest lucru.

Știm și noi, adulții care facem terapie, că prin desen ies la suprafață lucruri din zona inconștientului. Și copiii fac același lucru.

Mi s-a întâmplat, de exemplu, ca un copil să completeze o poezie. Noi ne jucăm foarte mult cu desenul, cuvintele și emoțiile. Un băiețel a desenat un copac, iar undeva, pe frunzele din partea de sus, unde erau reprezentate aspirațiile pentru viitor, a scris: „Îmi doresc să nu bat copiii”. Este un lucru destul de dificil de primit.

Art-terapia le este utilă pentru că îi ajută să exprime lucruri pe care poate nu le spun în mod direct. În același timp, îi conectează cu propriul corp și îi învață să fie atenți la ceea ce simt.

Le poate aduce în față „monstrul fricii”, pe care îl pot desena, de exemplu. Pot realiza o hartă a inimii, pentru a vedea ce persoane și ce locuri se află acolo. Sau pot construi un muzeu interior, cu încăperi dedicate curajului, visurilor, schimbărilor, secretelor și recunoștinței. Pot lucra și cu bagajul lor interior.

Sunt modalități prin care se pot cunoaște mai bine și, în același timp, pot dezvolta o serie de instrumente din zona dezvoltării personale.

Și pe partea de public speaking cum decurge cursul?

Pe partea de public speaking am susținut și înainte conferințe și am activat în acest spațiu. De multe ori, alături de conceptul de public speaking, aduc în discuție și „sindromul de a da bine”.

Cred că este important să vorbim despre asta încă de când copiii sunt mici: să îi ajutăm să scape de frica și de dorința permanentă de a da bine în fața celorlalți și să învețe să nu le fie teamă de judecată, pentru că la ei această frică este foarte des întâlnită.

Învățăm să vorbească într-un mod cursiv și să poată susține un discurs. De exemplu, dacă primesc un cuvânt sau o propoziție, să știe cum să continue. Este important și la școală, atunci când trebuie să prezinte ceva în fața clasei, să dezbată sau să vorbească în alte contexte.

Lucrăm și pe partea de creativitate, dar și la capacitatea de a asculta, de a fi prezenți și de a sta în fața publicului. Avem tendința, încă de mici, să facem ceva cu mâinile, cu picioarele, cu părul și cu întregul corp atunci când vorbim în public. Parcă începe tot corpul să danseze.

Facem exerciții prin care învățăm să vorbim în public, să ascultăm și să fim prezenți.

Pentru cei care nu au reușit să prindă un loc?

Îmi pare rău pentru ei și vreau să le transmit că, uneori, aceasta este situația. Este minunat să îi învățăm atât pe părinți, cât și pe copii, că nu putem câștiga de fiecare dată. Este important să dezvoltăm toleranța la frustrare.

Mă refer, în special, la copiii care chiar nu au posibilitatea de a participa la alte cursuri, deoarece acestea sunt gratuite.

În ceea ce îi privește pe ceilalți, poate există și un fel de FOMO parental: nevoia de a bifa și acest curs, anxietatea performanței parentale, nevoia de control și vinovăția că trebuie să îi ducem pe copii la activități în timpul anului, dar și vara, mereu.

Din perspectiva presiunii sociale, sunt lucruri la care putem să ne uităm puțin diferit. Putem schimba perspectiva și să înțelegem că vacanța înseamnă și plictiseală, și timp liber, iar timpul liber nu este timp pierdut.

Alături de noi a fost actrița și coordonatoarea cursurilor, Cezara Fantu.