De la ‘ocna’ lui Marin Preda la viteza laptopului
Experții avertizează că scrisul de mână activează zone specifice din creier responsabile pentru memorie și învățare. Există studii (realizate de companii precum Kaspersky) care arată că ne bazăm atât de mult pe dispozitivele noastre pentru a stoca informația digital, încât creierul nostru „șterge” datele imediat ce au fost introduse. În schimb, ceea ce este scris de mână rămâne „agățat” de memoria pe termen lung datorită efortului fizic depus. I-am provocat pe scriitorii Iulian Ciocan și Bogdan Crețu la o discuție despre acest subiect.
Iulian Ciocan: „Scrisul de mână înseamnă totul pentru mine”
Data nu a fost aleasă la întâmplare. Este ziua de naștere a lui John Hancock, primul semnatar al Declarației de Independență a Statelor Unite. Semnătura lui este atât de celebră, de mare și de lizibilă, încât în limba engleză numele „Hancock” a devenit sinonim pentru termenul „semnătură”. Ziua Internațională a Scrisului de Mână a fost instituită în 1977, pentru a ne reaminti tuturor de importanța stiloului, a pixului, a creionului și a hârtiei. Așa că am provocat doi scriitori și anume Iulian Ciocan și Bogdan Crețu la o discuție despre…cum își scriu romanele. Iulian Ciocan a publicat recent pe rețeaua sa de socializare o fotografie cu două foi dintr-un caiet. Lica. Viitorul său roman, o incursiune în hățișurile întunecate ale jurnalismului. „Toate romanele mele le-am scris cu pixul în mână. Scrisul de mână m-a însoțit mereu. Toate cărțile le scriu în niște caiete, după care le culeg pe laptop, iar caietele ajung, ulterior, la tomberon. Nu pot să mă concentrez altfel; gândurile și atenția mi se îndreaptă în altă direcție atunci când scriu direct la laptop. Numai prin scrisul de mână pot să termin un roman.E adevărat, nu este ușor. Uneori este o problemă faptul că nu înțeleg eu însumi ce am scris și atunci trebuie să inventez pe loc ceva nou. S-ar putea ca ceea ce găsesc eu pe moment să nu fie la fel de bun ca varianta inițială, care a rămas indescifrabilă. Dar pentru mine, scrisul de mână înseamnă scrisul în general. Nu pot scrie la laptop, din păcate. Știu că ar fi mai comod, că aș termina mai repede, dar pur și simplu nu pot.” a răspuns provocării Iulian Ciocan.Bogdan Crețu: „Laptopul oferă ritmul de care are nevoie creierul”
Scris de mână versus laptop. Ce preferă? Am adresat aceeași întrebare și criticului literar și scriitorului Bogdan Crețu. Perspectiva sa este diferită.„Romanele le scriu la laptop. Așa mi-am scris mai toate textele — peste 99% dintre ele — din 2005 încoace. Singura carte pe care am scris-o cu pixul, stiloul sau creionul a fost cartea mea de debut despre Matei Vișniec, apărută în 2005. De 20 de ani folosesc computerul. Totuși, ‘sămânța’ cărților mele apare în niște carnețele. Acolo trasez scheme, schițez câteva personaje, scriu nervos — uneori abia îmi recunosc propriul scris. Dar sunt doar câteva pagini. După aceea, totul se dezvoltă propriu-zis la laptop. Laptopul oferă și avantaje, și dezavantaje. Ceva tot s-a pierdut: legătura fizică, materială, somatică dintre scris și trup. Pentru mine, scrisul este o funcție a organismului, a creierului și a corpului meu, iar aici legătura directă s-a întrerupt. Ca filolog și istoric literar, mi se pare fascinant domeniul manuscriselor care acum dispar. Mă uit la manuscrisele lui Sadoveanu — sunt curate, parcă ar fi scrise după dictare. Mă uit la cele ale lui Marin Preda — sunt chinuite, contorsionate, e o ocnă acolo, un întreg travaliu. Aceste variante dispar în mediul digital. Pe de altă parte, este mult mai eficient scrisul direct la mașinărie. Nu cred că mâna și pixul ar mai putea ține pasul cu creierul meu. Când am zece degete pe taste, pot scrie în ritmul în care gândesc.” ne-a dezvăluit Bogdan Crețu.
–
