audio Haz in Acting: Prima lună care a schimbat oameni. Povestea cursului lui Dani Popa

În urmă cu o lună, actorul Dani Popa dădea startul cursurilor de teatru pentru adulți Haz in Acting, în cadrul Ateneului Național din Iași. Cum a decurs până acum și cum simt cursanții că au evoluat, ne spune chiar actorul Dani Popa.

Dani, bine ai revenit la Libretul de Cultură. Au trecut deja câteva săptămâni de când ai lansat Haz in Acting. Cum ai trăit această primă lună?

Da, a trecut prima lună. Au fost, de fapt, vreo două luni în care am făcut promo pe conturile personale de socializare, și iată că s-au adunat câțiva oameni. Am început să îi cunosc încă de la primul curs. Ne-am văzut timp de o lună în fiecare sâmbătă, la Ateneu, și vreau să spun că a fost foarte provocator pentru mine, pentru că a fost prima dată când am lucrat cu adulți.

Cum am mai spus și în intervențiile trecute la radio, am mai lucrat cu copii și adolescenți, dar acum a fost prima dată când am lucrat cu adulți și am văzut cât de repede înțeleg, cât de repede pricep ceea ce le spun, cât de rapid se mișcă, cât de repede trec de la o stare la alta. S-a întâmplat și cu zâmbet, și cu râs, dar și cu plâns. Au fost exerciții care, pentru unii și inclusiv pentru mine, când le-am făcut prima dată s-au soldat cu lacrimi. Le-am spus încă de la început că așa va fi.

Pentru mine, personal, a fost o provocare pe care mi-am dat-o singur și văd că partida, în continuare, e câștigată, pentru că îmi place foarte mult să fac asta. Deja mi-a intrat în reflex și e o chestiune de responsabilitate pentru mine. Observ că își pun cursanții foarte multă încredere în acest curs, și asta nu poate decât să mă facă fericit.

Ai menționat că ai lucrat cu cei mici, cu adolescenți și acum cu adulți. Ar fi ceva ce adulții ar trebui să învețe de la copii?

Da. Simplitatea. Observ asta când le dau anumite exerciții și încearcă deja să fie actori, să ducă lucrurile într-o zonă complicată. Și le spun: „Nu, nu, nu, e mai simplu. Jucați-vă.”

Cred că de la a doua întâlnire am început fix așa: „Dragilor, vă mulțumesc frumos – majoritatea aveți 25+, 30+, am și de 40+. Bun. Acum uităm un pic să ne jucăm, așa că hai să ne readucem aminte. De acum înainte o să ne jucăm.” Și în exerciții aparent banale, care par fără sens, totul funcționează surprinzător de bine.

Dacă îmi permiți, Ana, vreau să dau două exemple. Cezar, unul dintre cursanți, e foarte captivat de curs. Mai stă o jumătate de oră cu mine după curs, mă ajută să pun scaunele la loc, genul acela de om. Mi-a zis că prietena lui l-a văzut, după această lună, aproape complet schimbat: mai vorbăreț, mai comunicativ, schimbat în bine. Și mi-a zis că de luna viitoare vrea să vină și ea. „Ce i-ai făcut?”, mi-a zis. I-am răspuns: „Să se convingă singură.”

Al doilea exemplu: la muncă, în zona în care activează, a încheiat o tranzacție foarte importantă. Toți au rămas surprinși, pentru că tocmai el, omul timid, a vorbit din diafragmă, cu dicție și prezență. Și-a surprins colegii, și-a surprins prietena și… vine și ea la curs luna viitoare.

Deci putem vorbi și de schimbări la cursanți?

Da. Și recunosc că nu mă așteptam după doar o lună. Dar am văzut deja de la a treia întâlnire că oameni care au început mai timid s-au integrat foarte bine în grup. S-a format un grup încă de la prima întâlnire. Când le dau anumite exerciții, dintr-odată vin cu alt suflu, cu energia aceea de „hai să facem.” Le spun des: „Gata, am descoperit thinking-ul. Acum facem. Nu gândiți prea mult. Just do it.”

Ce pregătești pentru următoarea perioadă la Haz in Acting?

Pentru următoarea perioadă, vreau să mă concentrez pe același stil de exerciții, dar trecând la un nivel superior: improvizația. Făcând parte dintr-o trupă de improvizație de aproape doi ani, știu ce exerciții sunt utile pentru a pune rotițele în mișcare, pentru a te surprinde pe tine însuți.

Ușor, ușor, vreau să trecem și la un text. Le-am spus că, dacă au un film preferat sau un roman preferat, putem lucra împreună o scenă de două-trei pagini, exact ca în anul întâi la facultate, la dramatizare. Eu lucrez cu ei actoricește. Trebuie puși și în practică, nu doar în exerciții.

O cursantă, Marta, mi-a spus: „A, ce păcat!” când am zis că nu vreau să îi fac actori. Dar le-am spus că undeva prin luna mai vor avea șansa să fie actori timp de o oră pe scena Ateneului, să își invite familia, prietenii, pe cine vor. Timp de o oră, ei vor fi superstarurile.

În încheiere, Dani, menționează-ne numele celor care sunt alături de tine sâmbătă de sâmbătă.

Desigur. Țin să îi menționez pe toți:

Marta, Daniela (Dana), Iulia, Teodora, Roxana, căreia îi spunem Riri, Ioana, Victor și Cezar. Și, bineînțeles, Ioana, care a venit de două ori, dar a recuperat. Toți sunt foarte implicați, fiecare după programul lui. Iar pentru ianuarie deja mi-au scris alți oameni. E loc pentru toată lumea.

Alături de noi a fost actorul Dani Popa.