FILIT 2025. Interviu cu Olena Herasymiuk, poetă din Ucraina și paramedic: „Au fost orori de neconceput!”

Olena Herasymiuk este poetă din Ucraina și paramedic. Olena a participat la Iași la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) 2025. Aici s-a lansat volumul „Mecanisme de apărare. 12 scriitori ucraineni în război”. Cartea, realizată în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, reunește mărturiile a 12 autori ucraineni care, în plin conflict armat, continuă să scrie – din tranșee, din spitale, din orașe bombardate. Olena Herasymiuk e parte a unui proiect prin care reconstruiește viețile scriitorilor morți în războiul din Ucraina, pentru că, spune poeta, Putin vrea să șteargă amintirile. Și mai arată că ce îi mai ține în picioare în tranșee este și umorul soldățesc. Luptă poezia, literatura împreună cu soldații din Ucraina în tranșee?

I-am adresat această întrebare Olenei Herasymiuk:

Oh, Doamne! Oh, Doamne! În general, dacă mă întrebați, cum funcționează poezia… Atât de multe citate, peste tot, pe paturile unde dormeam, în bucătărie, pe hainele soldaților, nu am văzut nicăieri în lume, în lumea civilizată. Câteva citate, în bluzoanele [vestele] de protecție, în tranșee, în locurile unde dormim. Cel mai important citat, sau cel mai des întâlnit, ar fi Psalmul 40. (Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele, fragment din Psalmul 40). Ceea ce am încercat  prin cartea cu cei 12 scriitori. Dacă ar trebui să aleg citate din poezia contemporană aș vorbi despre Vasîl Stus, care a murit în urmă cu 30 de ani. Și Lina Kostenko, care este activă, poetă scriitoare contemporană. Scrierile lor pot fi folosite ca și tratament.

De ce se duce să lupte? Un scriitor poate scrie, poate transforma penița într-o armă. De ce?

Este cofondatoarea proiectului care se ocupă de toți scriitorii, poeții care au murit până în acest moment în război. Sunt aproape 270 până acum. Se studiază în detaliu istoria lor, felul în care au trăit până la război. Vom ști atunci mai multe despre fiecare în parte. În listă sunt și civili și cei care au murit pe front, adică scriitori, poeți, civili care au murit în orașele bombardate.

Mai bine să te duci să lupți, astfel poți să arăți, poți să faci acolo treaba soldatului. Pentru că războiul nu alege. Mor civili, mor scriitori, mor oameni de diferite profesii și nu întreabă nimeni de ce și pentru ce.

Listele pe care le-am făcut, istoriile, povestirile care sunt acolo, m-au convins încă o dată că în primul rând este bine să fim cetățeni. În momentele când suntem puși în fața pericolului, uităm ce meserie avem, ce facem de felul nostru. Este cel mai bine să alegi să lupți, să faci ceva bun.

În acea „listă neagră” cel mai vârstnic este Ievhen Bal. Ievhen Bal a fost marinar, un marinar care a scris despre călătoriile lui de-a lungul timpului și a publicat foarte multe cărți. El este cel mai vârstnic din „lista neagră”.

Cel mai mic este eroul Ucrainei. Stepan Ciubenko a avut 16 ani. Cel mai mic a avut doar 16 ani și este eroul Ucrainei. Fiecare alege cum să lupte și este important și să scriem, și să prezentăm, și să arătăm lumii întregi ce se întâmplă acolo.

Cum reușesc să reziste?

Singuri nu putem, singuri nu putem. Rezistăm pentru că avem în spate Europa. Este foarte important să înțelegem că războiul nu se face singur, nu se luptă singur. Da, soldații luptă pe front, dar ei luptă pe front pentru că au ceva în spatele lor.

Ce ne face să nu ne întoarcem și să lăsăm garda jos și să renunțăm la acest război este independența și libertatea. Pentru noi, să ne întoarcem în robie și să fim din nou dependenți, când suntem independenți, ar fi echivalent cu moartea.

Alegem să nu murim.

Cât de malefic e Putin?

Este răul suprem, dar trebuie să înțelegem cât poate fi de mare. Condiția creșterii lui și unde ar fi răul cel mai mare este atunci când liderii mondiali, mari lideri mondiali, îi întind mâna și îi spun că asta nu este rău. Când o persoană se îmbolnăvește de cancer, nu facem niciun compromis cu cancerul, nu încercăm să-l convingem de ceva, dar trecem la terapia cea mai puternică.

Au fost multe țări. Înaintea Ucrainei a fost Republica Moldova, a fost Georgia și au fost multe alte țări. Și acolo își aducea puterea și spunea  de fiecare dată că această țară este rea și noi-adică ei- avem voie, avem dreptul să facem așa ceva cu ei.

Am fost medic pe un teritoriu ocupat de ruși și am văzut cu proprii ochi. Sunt convinsă că nu trebuie să ne fie frică de ei, trebuie să luptăm și nu avem de ce să ne fie frică, nu sunt atât de puternici.

Ai văzut multe orori?

Foarte multe, din păcate. Și nu doar asupra oamenilor care au îmbrăcat uniforma de soldat. Au fost orori împotriva copiilor, oamenilor civili, a infrastructurii, pentru că ei distrug tot ce le iese în cale. Au fost orori de neconceput. E foarte grav că aceste lucruri se întâmplă pe teritoriul unde oamenii vor să fie europeni, vor să fie civilizați, să fie în rând cu lumea.

Pentru Putin să fii european este o crimă. El consideră crimă, încât îi pedepsește pe acei oameni care își doresc să fie doar civilizați și în lumea civilizată.

Mai știe Olena să zâmbească? Ce te ține puternică?

Să știți că sunt și mai finuțe decât mine și mai feminine decât mine pe front. Noi nu ne naștem să fim soldați, nu ne-am născut să fim luptători. Suntem oameni ca toți ceilalți. Și să știi că umorul, oricât nu ar părea de ciudat că umorul soldățesc este ceva. El ne ține și ne face să supraviețuim.

Kraken. Pentru binele fiecărei vieți
Între 6 și 9 soldați cu răni grave primesc asistență medicală de urgență și apoi sunt transportați la spital. Din echipă face parte și Olena.

26 aprilie. Olena scrie pe pagina ei de pe rețeaua de socializare. Un avion s-a prăbușit noaptea într-o casă privată din Obolon. Casa unei familii cu trei copii a fost distrusă. Din fericire, toată lumea este în viață, dar soțul a fost rănit și se află la spital cu arsuri.