În acest volum colectiv, comunitățile evanghelice românești (în principal cele baptiste, penticostale și creștine după Evanghelie) fac obiectul unei explorări călăuzite de repere multiple: identitare, istorice, geografice și socioculturale. Pornind de la această structură, lucrarea include texte din domenii diverse, de la teologie și istorie la antropologie și studii culturale, și se adresează tuturor cititorilor interesați de religie și spiritualitate. De asemenea, credincioșii evanghelici sunt încurajați să reflecteze asupra locului lor în societatea românească, după o perioadă îndelungată de discriminări și persecuții, și asupra viitorului propriilor comunități într-o epocă a contestării valorilor tradiționale. Volumul contribuie la dezvoltarea unei astfel de dezbateri, incluzând o secțiune finală formată din scurte texte de opinie ale unor intelectuali respectați, evanghelici sau de alte confesiuni. De altfel, dincolo de componenta sa academică, această carte este și o pledoarie pentru libertatea de conștiință, pentru dialog și solidaritate între creștini.

Dănuț MĂNĂSTIREANU. Teolog anglican, doctor în teologie la Universitatea Brunel din Londra, cu o teză intitulată A Perichoretic Model of the Church: The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Stăniloae (Lambert Academic Publishing, 2012). A predat diverse discipline teologice la mai multe universități din țară și din străinătate. A fost Director pentru Credință și Dezvoltare pentru Regiunea Europei de Est și a Orientului Apropiat al World Vision International (1999-2016). Este membru al Boardului Inițiativei Ortodoxe a Mișcării Lausanne și cercetător asociat al Institute for Orthodox Christian Studies, în cadrul Universității Cambridge. A coordonat împreună cu Dorin Dobrincu volumul Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești (Polirom, 2018) și este coordonatorul unui volum de interviuri cu personalități evanghelice din diverse domenii, Transfigurări. 9 dialoguri întru devenire (Decenu.eu, 2024). Din 2019 trăiește împreună cu familia la Glasgow (Scoția).

Radio HIT în dialog cu Dănuț Mănăstireanu

De ce acest titlu? Omul evanghelic, încotro?

Povestea este lungă și a început cu vreo 10 ani înainte de apariția primului volum. Omul evanghelic, încotro?  pe care l-am publicat anul acesta, este al doilea și poate va exista și un al treilea. Frământarea legată de titlu a fost una dificilă, mărturisesc.

Ideea a venit de la această serie publicată de Polirom cum e „Omul medieval”, „Omul antic”.

Cartea este provocatoare prin faptul că intră în ceea ce aș putea numi „bulele” diferitelor categorii de creștini. Care sunt cititorii cărora vă adresați?

Cartea vizează ca audiență publicul larg, fie că e vorba de specialiști, fie că este vorba de credincioși obișnuiți. Este o lucrare academică, deci ea intră în detalii și folosește un aparat critic intens. Ideea este aceea de a prezenta aceste comunități religioase minoritare într-un mod care să le facă cunoscute cu calitățile și slăbiciunile lor. Am încercat să abordăm lucrurile cu obiectivitate, pe cât posibil omenește, pentru ca aceste comunități să fie cunoscute. Și, sigur, prin asta, să contribuim la o atmosferă de înțelegere, de comunicare, de colaborare între diverse confesiuni religioase, sau a credincioșilor cu necredincioșii.

Cât de ușor sau de greu a fost să selectați colaboratorii, care au CV-uri impresionante, și să selectați și temele propuse?

Adevărul este că atunci când am pornit proiectul, prin 2008, am început cu o listă de teme pe care am vrea să le abordăm și apoi am încercat cumva să le structurăm, să le organizăm tematic. În felul acesta am operat cu primul volum și, la fel, am procedat și la al doilea. Identificarea autorilor nu a fost un proces ușor, pentru că a trebuit să găsim, în primul rând, oameni competenți, oameni care au mai scris pe aceste teme sau în acele domenii. De asemenea, în unele cazuri, a trebuit să stabilim foarte clar standardele la care ne așteptăm, faptul că este o lucrare în care textele sunt verificate prin peer review și așa mai departe. De asemenea, pentru mine personal, a fost important ca în acest al doilea volum, spre deosebire de primul în care am încercat, dar n-am reușit, am vrut să avem un număr de voci feminine, de specialiste în diversele domenii pe care le abordăm, și de data asta am reușit. Poate nu atât de multe câte aș fi vrut, dar oricum e un progres.

Cartea ridică teme importante, uneori sensibile

Această carte ridică teme importante, uneori, să spunem, sensibile. Problema libertății religioase, un subiect important pentru orice minoritate religioasă, nu este singura temă pe care am abordat-o. Am discutat, de asemenea, problema colaboraționismului cu regimul comunist și a reconcilierii necesare după.

Am abordat și o temă delicată și complexă, legată de identitatea penticostalilor, cea mai mare grupare a evanghelicilor români, având la bază o tradiție religioasă occidentală numită holiness, mișcarea de sfințenie. Poate că o parte din concluziile studiului sunt surprinzătoare pentru unii dintre membrii acestei comunități, așa cum a fost și pentru mine. Am reușit în această carte să atingem subiecte pe care nu am reușit să le abordăm în primul volum.

Trebuie să adaug că există o serie întreagă de teme pe care nu am putut să le cuprindem în acest volum, ceea ce face, cred eu, plauzibilă posibilitatea unui al treilea volum, cândva peste 3-5 ani, după ce vom fi primit suficient feedback.

Un aspect foarte interesant este reprezentat de studiile despre diaspora europeană a evanghelicilor români și despre ampla diaspora evanghelică românească din Statele Unite.

Da, acesta este un lucru nou. Nu ne-am gândit la această dimensiune atunci când lucram la primul volum, împreună cu istoricul Dorin Dobrincu. De data aceasta am pornit cu ideea de a face cunoscute comunitățile evanghelice din afara spațiului românesc, fie că e vorba de migranți, de refugiați sau de comunitățile din proximitate. Cred că a fost o idee excelentă, pentru că adevărul este că știm puține lucruri despre aceste comunități. Comunitățile românești din Ungaria sau cele din Serbia, de exemplu, din Valea Timocului, dar și comunitatea amplă a evanghelicilor din Vestul Europei sau din America, care, aș zice, deschid un drum pentru prima dată în acest domeniu, ca și în altele.

În textul care vorbește despre mărturia creștină și viziunea despre misiunea evanghelicilor, se accentuează faptul că, chiar dacă nu există o teologie socială articulată, așa cum este cazul catolicilor sau al protestanților magisteriali, cumva intuitiv evanghelicii încearcă să combine predicarea, proclamarea unui adevăr, cu practica. Iar ideea solidarității, a implicării în societate și a carității sunt valori importante subliniate.

Adevărul este că uneori există și riscul ca acest soi de implicare în comunitate să se transforme în prozelitism, adică încercarea de a atrage prin intermediul ajutorului material sau al suportului psihologic. Și aici se atinge o temă sensibilă pentru multe comunități mixte din punct de vedere religios. Este un domeniu în care încercăm să subliniem importanța unei etici a mărturiei creștine, care să fie foarte riguroasă.

Secțiunea care încheie lucrarea nu este una clasică. E o colecție de scurte texte de opinie legate de viitorul posibil al evanghelicilor români. Vorbim despre Dan Lungu, scriitor ieșean, despre domnul Teodor Baconschi, teolog și diplomat, despre Anda Mogoș, psihoterapeută, despre un teolog greco-catolic, despre un preot greco-catolic Ionuț Blidar, despre Vasile Ernu prozator, Emil Bartoș.

De ce ați ales această modalitate inedită de a încheia cartea și cum au răspuns autorii provocării?

Mărturisesc că e o secțiune de care sunt foarte mândru, pentru că a ieșit, cred, foarte bine. Pozițiile sunt foarte diferite, uneori contradictorii, alteori se completează, și cred că asta va stârni interes. M-am gândit foarte, foarte mult la modul în care aș putea încheia cartea. Aș fi vrut să fie un dialog, aș fi vrut să aud mai multe voci.

În cele din urmă, mărturisesc, am preluat o idee dintr-o carte a unui bun prieten, cu care am fost coleg la World Vision și care își încheia o carte despre corupția și haosul politic cu un evantai de voci. Mă refer la Valeriu Nicolae, cunoscut activist social. Sigur, i-am mărturisit „păcatul”. Val mi-a permis cu bucurie să folosesc acest format și mărturisesc că este unul dintre lucrurile de care sunt cel mai mândru din carte. Cred că va fi un element de interes pentru cei care o citesc.

Un mesaj pentru cititori: volumul coordonat de dumneavoastră va avea lansarea în șase locații, dar nu neapărat în librării.

Da, am ales în fiecare loc, în funcție de audiența pe care vrem s-o atingem, locuri semnificative. Este prima dată când fac un asemenea turneu de lansări și este mai greu decât m-am așteptat. Drumul de la Iași la Cluj, de exemplu, este o teroare cu „trenul foamei” și alte lucruri de genul acesta. În fine, asta e. Încercăm să atingem cumva cu aceste lansări publicul căruia ne adresăm.

Acestea sunt întâlniri deschise, nu doar pentru membrii comunităților evanghelice, ci pentru intelectuali, pentru oameni de litere, pentru activiști sociali și așa mai departe. Și speranța noastră este că această voce va fi auzită inclusiv în comunitățile evanghelice. Mărturisesc că am avut o surpriză neplăcută cu primul volum, care, în ciuda primirii foarte bune pe care am avut-o în mediul academic, intelectual și în școala de teologie, a fost ignorat, dacă nu boicotat, de liderii comunităților evanghelice. Nu știu motivul acestui lucru și nu mă aștept ca acest al doilea volum să fie primit mai bine sau să primească vreo atenție.

Repet, nu am scris aceste cărți pentru mediul evanghelic în mod special, ci ca un serviciu adus mediului evanghelic, făcându-l cunoscut cumva celor care nu știu prea mult despre acesta și în speranța că acest raport va contribui la bunăstarea socială, la dialogul interconfesional, care nu este foarte strălucit în această vreme în România.