audio Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată din cadrul TUIASI partener într-un proiect care decodifică impactul dansului cu ajutorul tehnologiilor avansate
Un proiect unic de explorare a dansului ca fenomen complex, ce îmbină dansul și neuroștiința, se desfășoară la Iași. Această cercetare interdisciplinară a fost inițiată de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași (UNAGE), în parteneriat cu Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată (IEEIA) din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI), Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” și Muzeul Național al Literaturii Române Iași. Proiectul, intitulat „STEM. Dans și Neuroștiință”, este co-finanțat de Ministerul Culturii prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și UNAGE Iași, cu sprijinul Asociației Secția de Coregrafie.
Dansatori cu căști pe cap, care monitorizează undele cerebrale – aceasta este imaginea centrală a unui studiu inedit. Dansul, ca parte integrantă a vieții noastre și formă artistică, creează o legătură puternică între artiști și public. UNAGE studiază acum dansul ca declanșator cognitiv, modelator afectiv și liant social într-un cadru științific riguros. Provocările echipei UAGE sunt ambițioase: e anume atinge dansul în noi? Ce ne mișcă, de fapt, atunci când îl privim? Este doar corpul cel care vibrează, sau se reactivează în interiorul nostru trasee vechi, emoții subtile, impulsuri și gânduri? Ce se petrece cu adevărat în mintea unui spectator atunci când este martorul unui moment de dans contemporan?
Pentru a răspunde acestor întrebări, sunt folosite tehnologii de tip Brain-Computer Interface (BCI), care înregistrează în timp real răspunsurile neuronale ale dansatorilor și spectatorilor. Iar TUIASI a acceptat provocarea lansată de colegii de la UNAGE.
Prof.univ.dr.ing Marian Poboroniuc de la IEEIA din cadrul TUIASI, Director al Centrului de Cercetare‚ Conversia Energiei şi Controlul Mișcării în dialog cu Violeta Cincu:
Prof. Marian Poboroniuc: „Am fost contactați. Ne-au văzut, cred, la televizor… Ah, de fapt, m-au văzut pe mine la TEDx. Au remarcat niște echipamente inovatoare legate de interfețele creier-calculator. Apoi am avut o scurtă discuție cu doamna Ștefănescu, care este, din câte știu eu, cercetător principal la Universitatea de Arte. A lansat ideea: oare n-am putea să vedem ce se întâmplă în timpul actului artistic, simultan, în creierul celor care evoluează pe scenă și în al spectatorilor?”
Radio Hit: V-a plăcut provocarea?
Prof. Marian Poboroniuc:„Întotdeauna acceptăm astfel de provocări. Nu ne dăm în lături de la nicio idee curajoasă.”
Radio Hit: Câte persoane s-au implicat în proiect?
Prof. Marian Poboroniuc:„La noi în echipă suntem cam 4–5 persoane implicate activ în cercetarea pe interfețele creier-calculator. Doi dintre noi sunt cadre universitare, profesori sau conferențiari, ceilalți sunt doctoranzi. La un moment dat, chiar și niște masteranzi au lucrat pe această temă.”
Radio Hit: Ce ați realizat până acum în acest domeniu?
Prof. Marian Poboroniuc:„Până în prezent, în zona interfețelor creier-calculator am colaborat cu o firmă austriacă. Există deja pe piață un dispozitiv care ajută pacienții cu deficiențe neuromotorii de exemplu, în urma unui accident vascular cerebral să își recupereze mobilitatea mâinii. Printr-un proiect, am reușit să ne aducem astfel de echipamente, care sunt foarte scumpe, mai ales din cauza amplificatorului de biosemnale de înaltă performanță și a electrozilor.
Este o metodă neinvazivă, electrozii se montează pe o cască plasată pe capul pacientului. Acestea sunt, practic, realizările noastre de până acum în acest domeniu, împreună cu mai multe teze de masterat dezvoltate în jurul acestei idei.”
Radio Hit: Ați făcut și experimente?
Prof. Marian Poboroniuc:„Foarte multe. Spre exemplu, în laborator, am reușit să controlăm cu puterea gândului un roboțel mobil. Prin diverse tehnici, îl putem face să se deplaseze la stânga, la dreapta, să înainteze cu o anumită viteză… Totul doar cu semnalele cerebrale.
Toate acestea se vor concretiza în cercetări mai complexe. Avem, de exemplu, o teză în derulare care vizează controlul unui robot umanoid. Toate aceste direcții deschid posibilitatea de a controla, cu ajutorul unei interfețe creier-calculator poate, în viitor, chiar prin implant, un sistem exoschelet sau o neuroproteză, pentru persoanele cu paralizii cauzate de leziuni medulare.”
Studiul din cadrul proiectului intitulat „STEM. Dans și Neuroștiință” utilizează sisteme tip interfață creier-calculator de ultimă generație, pentru a înregistra răspunsurile neuronale atât ale dansatorilor, cât și ale spectatorilor, cu scopul de a înțelege mai bine impactul emoțional și cognitiv al spectacolelor de dans.