Măsura care ar putea „demola” managementul școlar: De ce predarea a 14 ore pentru directori este „nepedagogică și imposibilă”

Managerii marilor licee din Iași revoltați de măsura prin care ar putea fi obligați să predea 14 ore săptămânal. Spun că Educația a fost tratată doar prin prisma ochelarilor unui contabil căruia trebuie să-i iasă calculul fără a anticipa efectele pe termen mediu și scurt. De cealaltă parte experții în educație atrag atenția asupra supraîncărcării managerilor și se întreabă ce face directorul daca se întâmpla ceva în  liceu în timp ce predă. A fost lansată si o petiție online împotriva acestei măsuri care dacă va deveni realitate va aduce un val de demisii în învățământul preuniversitar.

„Ar trebui să-și concentreze eforturile și toată energia și gândirea în direcția conducerii școlii, nu să se gândească că trebuie să intre la clasă. În momentul în care el este la clasă, ce se întâmplă cu școala? Dacă se întâmplă ceva, ce face? Pleacă de la clasă și aleargă pe hol? Deci nu funcționează din acest punct de vedere”,  s-a întrebat retoric expertul în educație, Ovidiu Pânișoară care a explicat astfel de ce măsura prin care directorii școlilor ar putea fi obligați să predea 14 ore pe săptămână nu este una care să îmbunătățească actul educativ.

Profesoara Anca Dumitriu, directoarea Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iași, e și mai tranșantă: „Vom asista la un val de demisii. Cei care ne-am gândit să ne facem cu demnitate datoria față de școală, în primul rând pentru copii și pentru colegii noștri, pentru toate categoriile de personal dintr-o școală, ne gândim în acest moment dacă putem fi eficienți în fața acestor cerințe care apar. Cu siguranță va exista și un val de demisii.”

„Mi se pare un act de necunoaștere, ca să nu spun iresponsabilitate”

Profesoara Anca Dumitriu este completată de directoarea Colegiului „Costache Negruzzi”, profesor Camelia Gavrilă. „Implicațiile sunt foarte grave și mi se pare un act de necunoaștere, ca să fiu amabilă în catalogarea acestor propuneri, ca să nu spun iresponsabilitate. Numai o persoană care nu cunoaște sistemul își poate imagina că un director serios, responsabil, poate să ducă și 14 ore. Nu mai vorbesc de directorii care au discipline ce sunt obiecte de examen (română, matematică, fizică, chimie-nota. red.), discipline care sunt de interes major pentru elevi. Care implică nu doar conținuturi științifice consistente, ci și foarte multe lucrări, foarte multe teste de antrenament, caiete de verificat, deci o activitate suplimentară, mult mai consistentă decât cea presupusă la desen, la muzică, la educație fizică.Este absolut incalificabilă o asemenea situație și foarte greu de imaginat, pentru că activitatea unui director are atât de multe componente. Orice demers managerial presupune și un management al resurselor umane, un management financiar, a fi la curent cu legislația, a verifica ordonanțările, a primi în audiență părinți, elevi, ONG-uri, alte instituții cu care ai activități, proiecte europene, proiecte educaționale, chestiuni ce țin de infrastructură. Sunt reprezentanta unei școli care are și internat, și cantină, și o multitudine de proiecte, șapte corpuri de clădire, activități de toate felurile, relații internaționale. Este absolut inacceptabil să vrei și un management de vârf, și rezultate, și o monitorizare a activităților academice și educaționale din școală”, a ținut să sublinieze directoarea Colegiului „Costache Negruzzi”, profesor Camelia Gavrilă.

„Avem foarte mulți directori în funcții politice și  această funcție ar trebui să devină profesionistă”

Expertul în educație, Ovidiu Pânișoară, subliniază: „Trebuie subliniat faptul că avem foarte mulți directori în funcții politice și că această funcție ar trebui să devină, într-adevăr, o funcție profesională, profesionistă, în care oamenii să se specializeze, să fie directori de profesie, directori de învățământ, adică profesori la bază, și să nu fie sub auspiciile unei guvernări sau alteia. Și atunci, da, acei oameni ar trebui să aibă timp să se ocupe de școală. De aceea nu aș vedea un manager profesionist din afara sistemului, ci un profesor la bază, care în continuare să aibă acele ore, așa cum era înainte, să fie degrevat doar de o parte din normă și să poată să păstreze contactul cu școala, să aibă suflet de profesor, dar în același timp să aibă minte de manager.  Și se vor pierde posturi în învățământ. Cred că acesta este și scopul final. Tot ceea ce observăm în ultimul timp: creșterea normelor profesorilor (au crescut cu două ore, înseamnă că un profesor dispare, al 11-lea); creșterea numărului de ore la nivelul managementului, tăierea burselor elevilor, mărirea numărului de elevi în clasă – toate acestea sunt împotriva concepției pedagogice de dezvoltare a învățământului. Ok, nu ne permitem, pot înțelege asta, dar este complet nepedagogic.”

Iar profesorul Camelia Gavrilă ține să completeze: „Aș putea concepe chiar dublarea de la patru ore, cât eu, ca profesor de limba română, am în medie la o clasă. Aș putea să mă gândesc că, într-un efort suplimentar, aș putea duce opt ore. Dar ca să te gândești că faci 12 sau 14 ore, deja înseamnă că ai plecat din start de la ideea că nimic nu se va face foarte bine, nici ca activitate la clasă, nici ca demers managerial, nici ca o conectare la tot ce înseamnă evoluții educaționale pe care managerul trebuie să le simtă și să le aplice în școală. Fără a fi ironici față de contabili, dar așa cum aduni +2 sau +4 în contabilitate, probabil că așa se gândesc și acești decidenți. Dacă aduni două ore sau patru ore, nu contează, se pot duce. Pe mine mă dezamăgește profund, în acest moment, tăcerea și rezerva ministrului educației, care ar trebui să facă o pledoarie mult mai consistentă și avizată ca un psiholog de valoare ce este  pentru ceea ce înseamnă, totuși, școală, educație, număr de ore în norma didactică, număr de ore în relație cu managementul educației.”