Tragediile de la Gastroenterologie trebuie să schimbe sistemul medical!

Doi medici rezidenți de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași au murit la distanță de două săptămâni unul față de celălalt. Cei doi medici, de 28 și 31 de ani, se aflau acasă atunci când li s-a făcut rău. Ambulanța a ajuns într-un moment în care nu s-a mai putut face nimic pentru ei.

Moartea celor doi rezidenți readuce în atenția opiniei publice condițiile dificile de muncă din unele specializări. Institutul de Medicină Legală va stabili cauza exactă a morții celor doi tineri. Dar întrebarea tuturor este cum s-a putut ajunge în situația aceasta? La Gastroenterologie sunt 40 de medici și aproape 100 de rezidenți. Noaptea nu sunt brancardieri, așa că munca lor este făcută și de medicii rezidenți. Nu sunt suficiente asistente medicale și infirmiere. Mai mult decât atât, cazurile sunt atât de grave, încât unii nu rezistă și abandonează această specializare. Conducerea Institutului de Gastroenterologie spune că va reanaliza condițiile de muncă, dar și că fiecare rezident și medic vor primi consiliere psihologică. Medic Anca Trifan, Institutul de Gatroenterologie.

„Ziarul de Iași” a identificat și mesaje anonime, pe diverse rețele de socializare, inclusiv Facebook, dar și pe platforme de tip Reddit, în care diverse persoane care se recomandă a fi rezidenți la Institutul de Gastroenterologie de la Iași spun că au un ritm de lucru infernal. „Suntem munciți pe brânci, nu suntem ascultați, când cere ajutorul că avem prea multă treabă nu ne ia nimeni în seamă”, se menționează într-unul dintre aceste mesaje.

În primul rând, aș vrea să-mi exprim și eu imensa părere de rău și condoleanțe pentru familie și pentru întregul colectiv pentru că resimțim cu toții durerea. Este prea puțin spus. A fost o înșiruire de evenimente tragice pe care nu le putem explica, mai ales la nivel uman, chiar dacă medical probabil că putem să le explicăm.

În ceea ce privește cât de greu este să fii rezident la Gastroenterologie, este foarte greu să fii doctor la Gastroenterologie. Rezident, medic specialist sau medic primar este o specialitate astăzi foarte grea cu o adresabilitate extraordinar de mare. Spitalul Sfântul Spiridon este singurul spital de stat cu secție de Gastroenterologie care primește zilnic toate urgentele din Moldova, unde se efectuează consultații gratuite, ecografii gratuite, colonoscopii, endoscopii, computer tomografii, ecoendoscopii, toate așa cum și trebuie la stat și vă dați seama câtă lume are nevoie de aceste servicii și vă dați seama ce aglomerație este atât în ambulator, cât și în secțiile clinice.

Ministerul Sănătății a solicitat o anchetă pentru a se stabili dacă există vreo legătură între cele două decese și dacă mediul de lucru din spital ar fi putut să influențeze în mod negativ starea de sănătate a celor două cadre medicale.

Cazurile sunt și ele grave?

Cazurile sunt extreme de grave, mortalitatea este mare în gastroenterologie, poate incredibil de mare, aproape la fel de mare ca cea din secția de cardiologie. Există situații disperate, zilnici, ciroze hepatice decompensate, cancere hepato celulare, alte neoplazii terminale, ictere de cauză malignă și aș putea continua așa. 80-90% dintre pacienți sunt pacienți în stare extrem de gravă, deci încărcătura de muncă, încărcătura emoțională este foarte mare, numărul de asistente, brancardieri și infirmiere este extrem de mic.

Chiar dacă s-au scos posturi la concurs, asistentele au cam ocolit secția de gastroenterologie. Sporul este minimal, 12%, minim aproape, în condițiile în care munca depășește aproape orice altă secție cu profil medical. Repet, și pentru gastroenterologul foarte tânăr și rezident, probabil că șocul cu asemenea activitate și volum și încărcătură emoțională este foarte mare.

Numărul de rezidenți care ne plecau din specialitate în primii ani era destul de mare la un moment dat. Acum știu la ce se așteaptă și pleacă mai puțini, dar tot pleacă pentru că unii își dau seama că nu vor așa ceva sau nu pot așa ceva. Nu era cazul acestor doi rezidenți care erau în ani mari și au rămas în specialitate. După cunoștințele mele, nu au avut gărzi foarte multe în ultimul timp, una, două gărzi pe lună. Cred că primul rezident a avut și o gardă la Bârlad, una singură.

Aceste tragedii readuc în discuție faptul că un medic are programul normal de lucru, trece printr-o gardă și trebuie să continue programul practic.

Nu e adevărat. Legislația permite să plece imediat după terminarea gărzii și nimeni nu a obligat pe cineva vreodată să rămână după terminarea gărzii. Dar, spun dar, specialitatea este una competitivă. Toată lumea nu vrea să facă cât mai puțin, ci cât mai mult, să fie expus și la cazuri diverse, la proceduri diverse. Câteodată eu nu pot să spun rămân și după gardă, dar nu că legea i-ar obliga. Legea le permite să plece chiar în mod ilegal, mai rămân după gardă. Nu-i obligă absolut nimeni.

Aceste două cazuri v-au ridicat semne de întrebare. Ce credeți că trebuie schimbat?

Sunt răspunzătoare de tot ce se întâmplă cât omenește este posibil și reevaluăm și evaluăm de săptămâni întregi. Mai mult de săptămâni, chiar înainte de tragedie. Situația de la locul de muncă încercând să o îmbunătățim cât ne stă în putință. Sigur că trebuie brancardieri în tură de noapte și n-aveam.

Adică se întâmplă și știu că se întâmplă. Și medicii să împingă la pacient către computer tomograf și alte lucruri. Într-un fel sunt bucuroasă că resimt nevoia să ajute, dar nu-i chiar normal. Nu-i normal deloc. Deci noaptea nu este brancardier. Infirmierele sunt în număr mic. Asistente avem în număr mic. Garda este foarte aglomerată, adică sigur că ar mai trebui personal. În ceea ce privește activitatea efectivă a rezidenților, care sunt în formare și sunt în număr foarte mare în Institutul de Gastroenterologie. Este foarte multă muncă pe hârtie. Adică care îi copleșește și probabil că nu le face plăcere. Dar munca la capul bolnavului în general le face plăcere. Este munca, să spunem, de gardă cu UPU când au consultații inutile, care câteodată îi mai scoate din sărite, dar munca efectivă la cazurile de gastroenterologie, eu cred că le face plăcere. Dar și plăcerea aceasta trebuie limitată la cât poate un om duce.

Vom chema ITM-ul, dacă vreți să vă răspund cu măsuri instituționale. Psiholog, ITM-ul să reevalueze fiecare persoană în parte.

Acest lucru se face oricum, dar voi solicita o reevaluare mai înainte de termen să vedem dacă există vreo situație și sigur, condițiile de muncă trebuie evaluate și încărcătura de pacienți per medic, trebuie să spun și aceasta, este valabil și pentru toți ceilalți medici. Adică toți suntem copleșiți de aceleași probleme, dar șirul de evenimente tragice ne-a zguduit atât de tare încât cu siguranță că vom reevalua condițiile de muncă, în primul rând, ale rezidenților.