15% dintre familiile refugiate din Ucraina aflate în programul de sprijin Salvați Copiii Iași au decis să se stabilească în România

Coordonatorul programului, Ioana Victor, spune că au învățat limba română, și-au găsit locuri de muncă, iar copiii sunt integrați în școlile din Iași. Cele mai multe familii refugiate din Ucraina la Iași nu au abadonat gândul reîntoarcerii acasă, așa că se confrunta cu aceleași probleme ca și acum trei ani: bariera lingvistică, acces limitat la servicii medicale sau la locuri de muncă. Coordonatorul programului Salvati Copiii pentru Ucraina zona Iași, Ioana Victor.

În programul de sprijin Ucraina pe care îl derulăm în Iași, sunt în continuare în jur de 1.500 de familii de ucrainieni care apelează la serviciile Salvați Copiii. În mare parte sunt chiar de la începutul izbunirii conflictului, în Iași, au rămas aici, dar bineînțeles vin în comunitatea noastră și din parcursul acestor ani. 

Care sunt problemele actuale pe care le întâmpină? 

Aș putea să pornesc, practic, de la principala problemă. În continuare e cea legată de bariera lingvistică. E un parcurs greu în comunicare, în comunicarea în limba română a lor. Și atunci, cele mai mari probleme sunt la accesarea serviciilor medicale.

Aici sunt foarte multe solicitări când vine vorba de a comunica cu un medic de familie, cu un medic specialist, pentru că nu reușesc să aibă același limbaj. Nu reușesc să aibă un limbaj comun și nici în limba engleză, de asemenea, nu pot comunica foarte bine. Apoi, în continuare, persistă problema în ce privește integrarea școlară a copiilor.

Și tot de la bariera lingvistică pornește lucrul acesta, pentru că e foarte greu în calitatea de elev, pe care trebuie să o aibă acum sau pe care inspectoratul școlar o impune, să facă față orelor de curs. Pentru că, din nou, comunicarea este în limba română și ei nu comunică foarte bine. Au nevoie de clase de limba română la o intensitate crescută, de frecvență săptămânală, de participare și așa mai departe.

Și apoi, din nou, aici mă refer și la întreaga familie, e o problemă în integrare pe piața muncii. Locurile de muncă nu sunt, în continuare, disponibile conform pregătirii lor, cu care vin din Ucraina și faptul că nu pot comunica cu angajatorul în limba română sau în limba engleză înseamnă că nu au acces la un loc de muncă stabil, la un loc de muncă încadrat în normele legale, cu contract de muncă, cu normă de muncă și așa mai departe. 

Și atunci ce fac? Lucrează la negru? 

Au fost tot felul de situații în care, mă rog, nu au avut contract, au lucrat fără să aibă un contract de muncă încheiat, zilieri.

Vorbind de bariera lingvistică, au trecut aproape 3 ani de la izbucnirea războiului din Ucraina. Aveți cazuri de familii care au învățat limba română și s-au integrat? 

Da, sunt cazuri, dar raportat la numărul de persoane din Ucraina care rămân în Iași sau numărul de persoane care tranzitează zona noastră, este un număr foarte mic de familii care au reușit. 

Vorbeați de necesitatea unor ore intensive de limba română pentru elevii din Ucraina.

La nivel de comunitate, această oportunitate există. Sunt în continuare ONG-uri care susțin cursuri de limba română pentru copiii și pentru adulții din Ucraina. Este Inspectoratul Școlar Județean care pune la dispoziție cursuri de limba română pentru această comunitate de ucraineni.

E important și interesul lor pentru tema asta, pentru a învăța limba română. Interesul e ușor scăzut, tocmai pentru că speranța lor este mare de a se reîntoarce în Ucraina, de a nu rămâne aici pe un timp îndelungat. Asta e speranța lor, este o speranță majoritară.

E un număr foarte mic de persoane care își propune să locuiească aici. De altfel, au învățat limba română, copiii sunt integrați școlari și au găsit un loc de muncă, dar e un număr foarte mic raportat la cei care pleacă din cauza războiului și trec prin zona noastră. 

Dacă ar fi să vedem în procente, câți dintre cei pe care-i aveți în program au învățat limba română în versiunea de a se stabili aici? 

Putem lua un procent de 15%. Noi suntem în continuare recunoscători și simțim în continuare faptul că ei apreciază sprijinul primit din partea ONG-urilor, instituțiilor, locale, publice, private și așa mai departe. Sunt recunoscători.