34 de ani de la înfiinţarea Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare
Reprezentanții DSU au reamintit că totul a pornit de la la o ambulanță achiziționată prin resurse proprii care acorda asistență medicală de urgență pacienților căzuți în stradă, în Târgu Mureș. Echipa SMURD Iași a fost una dintre primele din țară după Târgu Mureș.
Coordonatorul SMURD pe zona de Nord Est a României și Republica Moldova, profesor dr. univ. Diana Cimpoeșu, spune că în continuare, membrii echipei se susțin psihologic unii pe alții. Diana Cimpoeșu povestește că medicii urgentiști lucrează în câmp deschis sub presiunea salvării urgenței, dar și sub presiunea opiniei publice și a mass media. Reamintindu-și începuturile, coordonatorul SMURD pe zona de Nord Est a României și Republica Moldova, profesor dr. univ. Diana Cimpoeșu a povestit că urgentiștii își doresc doar un Mulțumesc.
Lucrurile au început prin a ne forma noi, cei care suntem acum cadre didactice cu experiență, instructori, medici, șefi cu multă experiență, au început prin prima vizită la Târgu Mureș, acolo unde de puțină vreme se născuse SMURD, dar care avea deja prieteni printre experții internaționali. Acolo ne-am format învățând de la colegii din Franța, de la colegii din Statele Unite, de la colegii din Israel, care aveau fiecare o zonă de expertiză în domeniul medicinii de urgență pe care o dezvoltaseră.
Mi-ați povestit cât de mare e presiunea psihică pe umerii medicilor urgentiști și că există un cerc de susținere reciprocă și servicii specializate.
Avem partea asta de presiune în stradă, sub ochii oamenilor și sub gravitatea cazurilor. O presiune și mai mare atunci când ai o intervenție cu elicopterul și acolo chiar e un singur medic, un asistent și doi piloți cu o pregătire de bază în prim-ajutor. Gravitatea situației este în primul rând cea care guvernează activitatea medicală a unui medic din echipajul SMURD, dar și presiunea din partea celor din jur, din partea mass-mediei, pentru că efectiv lucrezi sub ochii tuturor și nu e doar greutatea cazului, să-ți iasă, să fie bine să reușești să salvezi omul respectiv. Este și faptul că faci asta în câmp deschis, sub privirile uneori care nu te înțeleg, ale celor din jur. Imaginați-vă un accident rutier cu multe victime, un accident feroviar în care se pot pierde vieți.
Mai plâng colaboratorii pe umăr după ce trec prin anumite situații foarte stresante?
Da, dar am format în acești ani generații noi de mentori. Da, nu sunt doar eu poziția de coordonare. Am mulți medici cu experiență care și ei au învățat să facă debriefing. Cu cât creștem generații mai multe de medici rezidenți, mai mari, preiau pentru fiecare echipă aceste greutăți, să zicem, sufletești, aceste elemente de debriefing care trebuie făcute după fiecare caz dificil. E drept că cei care au deja experiență au și experiența mai multor momente de durere și asta se simte. De aceea, e nevoie mereu de suflu nou, de oameni care să vină cu optimism, cu tinerețe și să reușească să preia experiența celor care au început în urmă cu 20 de ani, cu 25 de ani și să fie așa o balanță între cei care au trăit multe dureri și cei care se pregătesc să trăiască acum.
Prăbușirea celor două elicoptere SMURD, momente dureroase pentru echipă. Cât de ușor, cât de greu a fost să revină în aer pentru a salva vieți?
Ușor n-a fost niciodată. A fost foarte greu și de fiecare dată când retrăim momentele acelea ne este greu. Gândul că asta-i meseria noastră, că asta-i menirea noastră pe pământ ne face însă să mergem mai departe, pe unii și în zboruri medicale aeriene, în intervenții de acest tip, pe alții determinându-i să rămână doar în intervențiile din unitățile primire urgențe. Ușor nu este. Nu dorim nimănui vreodată să treacă prin ce am trecut noi în cele două accidente de elicopter. Ne-am găsit resursele, cele mai multe interne, în mijlocul echipei, în familiile noastre. Au fost și resurse externe de suport, în general din partea familiilor care ne-au dat puterea să mergem mai departe.
Probabil, SMURD și Medicina de Urgență este zona în care poți contabiliza cele mai puține cazuri de corupție. De ce?
De ce? Noi ne dorim de la colegii noștri să ne împrumute momentele de mulțumire, cele în care pacienții le spun mulțumesc, pentru că noi tratăm inițial între spital și în departamentul de urgență unii pacienți și ei se trezesc în terapie intensivă sau în alte secții de spital și evident, sunt foarte bine tratați. Mulțumesc colegilor de acolo. Nu știu cine a fost cel care l-a scos din mașină, nu știu cine este cel care l-a cules dintr-un șanț, cel care l-a resuscitat atunci când inima lui se oprise. Evident, tot lanțul este foarte important. Cel mai mult primesc Mulțumesc colegii noștri din clinica care internează și apoi externează cu bine pacienții. Contactul inițial cu cazul grav ne face să fim departe de de corupție. Niciun pacient în comă, în șoc, insuficiență respiratorie nu încearcă cumva să îi mulțumească echipei medicale într-un altfel nepotrivit în momentul respectiv.
Din partea asta suntem feriți de de riscul ăsta, deci e foarte important. Mulțumesc nu face parte din zona de corupție.