Tinerii din ziua de astazi vorbesc romgleza în joacă, dar asta nu înseamnă incultură lingvistică

 

Tinerii din ziua de astazi vorbesc romgleza în joacă, dar asta nu înseamnă incultură lingvistică. Declarația a fost făcută de profesorul de limbă română de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași, Serinella Zara. La clubul de lectură Logos înființat de Serinella Zara amfiteatrul e neîncăpător, iar de curând s-a lansat podcastul Logos. Mâine (simbătă 31 august) e Ziua Limbii Române, iar profesorul ieșean crede că oficialii vor bifa evenimentul prin festivism de carton care nu-i va atrage pe tineri. De ce avem nevoie de o Zi a Limbii Române? Profesorul de limbă română de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași, Serinella Zara.

De ce are nevoie? Păi cred că s-a constatat destul de curând în spațiul acesta național al nostru nevoia unei astfel de sărbătoriri. Că nu are o istorie foarte mare în spate. Mai mare au frații noștri, cu ghilimele sau fără ghilimele, din Moldova. Dacă nu este să fie doar așa o sărbătorire care trebuie bifată, atunci cu siguranță este nevoie pentru că, până la urmă, limba este ca istoria, care este scrisă într-o limbă. E primul element prin care ne identificăm, dincolo de orice, mergem în străinătate, începem să vorbim. Dacă nu alegem engleza, care este limba arhicunoscută de toată lumea, atunci vorbim în limba proprie și este primul element de identificare. Cred că dincolo de piele, de rasă, de orice, dacă este primul element al națiunii noastre, cred că trebuie sărbătorită. Dar, repet, mă tem puțin de festivisme și nu știu dacă toată lumea face o astfel de celebrare simțind și nu doar, repet, bifând-o.

Cum ar arăta o zi a limbii române care să-i atragă pe tineri?

Nici într-un caz cu discursuri susținute într-un limbaj care să nu ajungă la ei. Limbă și limbaj sunt două lucruri diferite. Câtă vreme ne vom păstra undeva, unii dintre noi, la catedră, alții la tribună, alții, indiferent cum s-ar numi tribuna aceasta, de la tribuna Parlamentului în jos, dacă vom fi așa oficioși, dincolo de oficiali și vom susține tirade, nici într-un caz nu ajungem la ei. Niciun profesor care ține un discurs din acela care trebuie să fie. Trebuie să ajungi cumva la ei. Și până la urmă, modalitatea cea mai directă și mai sensibilă cred eu că este literatura. Nu că vreau din nou să trag lucrurile în dreptul meu. Dar chiar știam acum niște poezii, am nevoie să le citesc pentru cineva foarte apropiat,  pe care să-l dirijez în lectura poeziei.

Mă gândeam uite cât sunt de frumoase și îmi imaginam ce trăire ar avea ele. Sunt în limba română, de la Eminescu până la Sorescu și până la cei de astăzi. Literatura iarăși, în sensul de proză, pe care o citesc cu toții face același lucru. Traducerile sunt multe dintre ele minunate, sunt în limba română. Este un act extraordinar să poți să traduci și nu poate face oricine așa cum se cuvine. Deci, dacă este un dialog prin intermediu literaturii, dacă este un alt fel de dialog, de exemplu, să vorbim despre cum vorbesc adolescenții, că se știe, e romgleză. E argou, e jargon, e tot ce vrem.

Cum evoluează? Prin secolul al XIX-lea, limba română a fost franțuzită, acum e englezită. E un curs firesc?

Da, este firesc. N-ai cum să te opui evoluției de tipul acesta, dar trebuie să fie controlată. Cred că dăm prea tare în ei. Ei stâlcesc limba cu acele abrevieri și nu știu dacă au atât de multe englezisme pe cât am văzut de fiecare dată când deschid televizorul, de exemplu, dau pe știri și aud o întorsătură de limbă pe care nu o recunosc. Mi se ridică pielea toată pe mine pentru că nu e feresc să ne exprimăm așa. Eu nu am elevii la clasă care să vorbească atât de mult în romgleză, cel puțin cu mine între ei poate mai vorbesc. Și atunci, aici trebuie să avem proprietatea termenilor. Nu pot să vorbesc în jumătate română, jumătate în engleză, nu-i corect față de limba română.

Ne întoarcem la ce spunea Titu Maiorescu, să importăm acele cuvinte de care avem nevoie. Sigur, pot să dau în coloratură, într-o mesaj, într-un SMS, într-o pagină de literatură, poate că și în poezie, dar asta să nu însemne că eu nu cunosc limba română. Să mă joc, dacă vreau să scot umor din asta, dar nu să însemne necunoașterea limbii române. Prin urmare, mi se pare firesc ca tinerii și alții să folosească termeni, pentru că e la modă, dar toate să nu însemne  incultura lingvistică.

Ce urare i-ai adresa?

Și urare ar fi să aibă curaj să reziste, să nu se lase limba română.