Președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe: „Eu, personal, sunt dezamăgit de deciziile sau hotărârile pe care le ia această coaliție sau care au fost luate de-a lungul timpului!”

Se spune că e mai ușor să-i faci pe oameni să plângă decât să râdă. Cu un vraf de dosare penale, Costel Alexe are și două etichete celebre lipite: tabla și bam…bam…bam. „Nu, nu sunt nici infatuat și nici arogant”, neagă râzând Costel Alexe, care vrea să obțină un al doilea mandat de președinte al CJ din partea PNL.

„Venind dintr-un oraș de provincie, n-am făcut nicio oră de engleză în viața mea. Mi-au băgat rusă și franceză. Acum mă bucur că învăț engleza împreună cu copiii mei”, spune Costel Alexe care precizează: „Nu vreau altceva decât să fac cu sprijinul ieșenelor, să continuăm proiectele pe care le-am început sau pe care vrem să le facem pentru a dezvolta județul nostru”. Dar ați putea face asta și în calitate de activist sau de pe băncile opoziției, a fost prima întrebare adresată de Radio HIT președintelui CJ Iași, Costel Alexe.

Cred că cel mai ușor astăzi este să stai pe rețele de socializare și să înjuri și când e bine, și când e mai puțin plăcut. Cred că e ca în fotbal. Meciul se joacă în teren, iar eu practic am ales cu bune, cu rele, cu critici sau nu, să mă implic în a dezvolta județul în care și eu trăiesc.

Infatuat, arogant sau doar timid? Pentru că deseori în ședințele Consiliului Județean păreți când arogant. Alteori, mai ales când ați spus că nu aveți nevoie de presă, ați părut ușor infatuat, dar unele reacții sugerează o timiditate a unei personalități publice. Așadar, nu sunteți la detectorul de minciuni sau la testul adevărului, cum face George Simion cu AUR. Dorim să vedem unde greșim.

Fiecare dintre noi are o doză mai mică sau mai mare de timiditate. Este singura și cu care sunt de acord în cele trei atribute pe care frumos, dumneavoastră mi le-ați expus. Nu, nu sunt nici infatuat și nici arogant. Din păcate, poate sunt dăți în care fața unui om, după 10 sau 12 ore de lucru, poate exprima orice. Nu, cu siguranță nu sunt arogant sau infatuat pentru că dacă aș avea una din cele două calități nu m-ar fi ales sau votat ieșenii în 2020. Iertați-mă, le-am pus cu ghilimele de rigoare și cu siguranță n-aș putea să vină în fața alegătorilor dacă aș fi arogant. Pentru că cine este astăzi în funcția de primar sau de președinte al Consiliului Județean Iași, cred că în primul rând trebuie să aibă o relație cât se poate de bună cu ieșenii.

Cum schimbă viața oamenilor de la sat drumurile? Am văzut un sat prin care pentru prima dată a trecut un drum modernizat. Ce m-a uimit a fost faptul că oamenii aranjau exteriorul caselor ca să arate bine când trec mașinile, iar o pensionară mătura balega de pe șosea, ca să fie șoseaua curată, că n-a avut în viața ei șosea.

Eu aș vrea să vă spun o poveste care m-a întristat și am trăit-o în câteva colțuri ale județului nostru. O bătrână m-a oprit într-un târg, undeva la periferia județului, și-mi spune domnule președinte, am văzut, vă laudă copiii că ați construit cel mai mare și mai modern aeroport, dar, dumneavoastră știți că l-ați construit și felicitări, dar o să ne plece tinerii din țară. Vă mărturisesc, din momentul acela am vrut eu să transmit un mesaj cât se poate de clar tuturor locuitorilor județului nostru. Noi am construit acest aeroport, nu să plece tinerii, pentru că cei care au avut de plecat au plecat acum zece, 15 sau 20 de ani sau sunt unii care au plecat în anii 90 de astăzi au copii sau nepoți în diasporă.

Am construit acest aeroport ca să se întoarcă acasă Diaspora, pentru că astăzi, vă mărturisesc, în fiecare zi lucrătoare a săptămânii cred că faci mai puțin de la Iași la Bergamo sau la Viena decât faci de la Iași la Pașcani. Și atunci când practic se întoarce diaspora acasă, vreau să revin la ceea ce mă întrebați, de asfalt. Am investit în acești 4 ani de zile sume uriașe în ceea ce înseamnă asfaltarea drumurilor, să înființăm rețeaua de apă și canalizare sau să băgăm gaz, pentru că atunci când se va întoarce Diaspora acasă sau cei din oraș vor să se mute la țară, practic trebuie să curgă apa la chiuvetă și să nu meargă la fântână și mai ales grupul sanitar să fie în casă și nu în exterior.

Iar principiul de la care nu vreau să mă abat este să oferim condiții de viață de calitate și celor care sunt la periferia județului, ca cei care sunt în oraș sau în zona metropolitană Iași.

E drept că dacă ne uităm în presa locală, vedem că cele mai multe subiecte vin din urban, de pe trotuarul bine sau mai puțin bine pavat al orașului. Însă realitatea din mediul rural există și experții au atras atenția asupra faptului că pierdem inteligențe numeroase prin faptul că mulți copii de la țară nu au cum să studieze la oraș, nu au o școală profesională în apropiere, părinții, mulți dintre ei, nu sunt interesați să continue studiile. Dacă pe vremea când era rector al Universității de Medicină și Farmacie, profesorul Carol Stanciu atrăgea atenția atunci că doar maxim 5% din studenții de pe băncile facultăților provin din mediul rural. Nu avem acum statistici, dar sigur sunt mai puțini. Cum credeți că poate fi diminuat acest fenomen? Că de rezolvat nu putem să-l rezolvăm.

Acum, cert este că dacă am face un reportaj sau caravană Radio Hit în județul nostru, veți observa că astăzi, infrastructura școlară în orice comună sau aproape în orice comună din județul nostru este asemănătoare sau cel puțin la fel de bună ca în municipiu sau ca în zona metropolitană. S-a investit enorm fonduri europene sau fonduri guvernamentale și Consiliul Județean a suplinit, ca să nu spunem că a investit din resursele mai mult sau mai mari pe care le are, ca infrastructura școlară să fie una cât se poate de bună.

Consiliul Județean Iași, trebuie să le spunem asta ascultătorilor dumneavoastră, a investit 100 de milioane de lei, aproximativ 20 de milioane de euro din fonduri PNRR. Practic, noi suntem beneficiarul prin care școlile din județul nostru vor avea toate același mobilier, aceleași materiale didactice, aceleași echipamente digitale, pentru ca un copil sau un elev de la Ciortești sau de la Cristești să aibă aceleași materiale, aceeași atmosferă de lucru în clasă când merge la școală ca cei din municipiu. Acum, singura problemă pe care cred că trebuie să o rezolve statul român și aici trebuie să spunem că și noi facem diligență, este să nu mai avem în comunele din județul nostru învățământ simultan, adică practic, într-o clasă, clasa a II-a, clasa a III-a, clasa a IV-a.

Indiferent cât de bun este profesorul sau învățătorul, nu poți să treci în câteva minute de la explicația pentru un copil de clasa I la explicația pentru un copil de clasa a III-a. Aici intervine factorul local, în care niciun primar n-ar vrea să rămână în satul său fără biserică sau fără școală. Dar cred că trebuie să facem această reformă pentru că se pierd și foarte mulți bani, în sensul în care trebuie să ții două școli, încât ai putea să duci într-o școală bună, la centru.

Dacă ne referim la simulări și la examene, vedem în continuare că se adâncește diferența dintre urban și rural, deși acolo unde sunt profesori buni și pot să dau exemplu din zona metropolitană, copii care au luat note peste Negruzzi la testările de la franceză, de exemplu. Ei sunt excepții. Marea masă vedem că în continuare continuă să cadă în rural.

Noi suntem practic și locuitori ai unui județ cu exemplu de bună practică în ceea ce privește educația. E adevărat, rezultatele sunt de la an la an din ce în ce mai bune și în urban și rural, dar trebuie să menționăm că în continuare se menține această discrepanță între rezultatele foarte bune din oraș, din municipiu și din păcate nu o putem elimina, dar o putem micșora. Păi noi vrem ca practic, prin ceea ce putem face noi să asigurăm infrastructura. Eu trag speranța că de la an la an, Guvernul sau Inspectoratul Școlar Județean va îmbunătăți acest proces sau aceste sisteme, ca să nu mai avem învățământ simultan. Veți vedea că în momentul în care vom reuși să depășim acest obstacol și rezultatele copiilor din rural vor fi mult mai bune.

Eu am să vă dau un exemplu pe care îl dau fiecărui aspirant la fotoliul de președinte al Consiliului Județean. Bogdan Tănase a făcut acel centru pentru copii de la Popricani, face și acele sere pentru ca mamele să lucreze și să ofere acel exemplu, să nu ofere statutul de asistat social. Am mers și am făcut un reportaj acolo cu prejudecăți, recunosc. Zic bine, o să găsesc niște copiii ca toți copiii, la fel de strălucitori ca cei din Iași, ceea ce mi-a arătat cât de mult poate să schimbe un copil o masă caldă, un mediu cald și profesori dispuși să accepte greșeli și să-i învețe pe copii. Copii întrebau dacă nu se pun și paturi acolo, pentru că deseori, la școală e mai bine ca acasă. Asta arată cum se poate schimba într-o mică bulă lumea.

M-aș bucura mult dacă după alegeri sau când veți avea posibilitatea, să facem o incursiune la Moșna. E o comună la limita județului Iași cu Vasluiul. O comunitate care, practic, are nu mai puțin de 240 de copii în plasament și sunt practic ai DGASPC. Acolo cred că este cea mai efervescentă comunitate, în sensul în care copiii vulnerabili sau care nu mai sunt în sânul familiei au fost preluați de asistenți maternali. Arată fabulos, în sensul în care părinții sunt practic părinți adoptivi, îi duc la școală. Rezultatele sunt foarte buni. Rezultate foarte bune la la învățământ și mai ales activități extra-curriculare, care practic dau o perspectivă ca viața celor copii, după când vor ajunge la vârsta majoratului să meargă frumos mai departe.

Ceea ce face Bogdan la Popricani este fabulos, mărturisesc, el e pe principiul japonez nu-i da unui cetățean trei pești ca să mănânce astăzi, ci dă-i mâine undiță, el dă sera, să poată educa acele familii să se poată singure întreține. Astfel de exemple sunt multe în județul nostru. Mai avem în continuare în multe comunități din județ, poate și de prin orașe, exemple care ar putea să fie mult mai mai bune.

Vă reamintesc că președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, candidează pentru al doilea mandat de președinte al Consiliului Județean pe listele PNL. Și ajungem la problema economiei de la sate, pentru că am văzut că cei din zona metropolitană mai au șansă, fac naveta, lucrează la oraș. Dar dacă ești într-o zonă mai îndepărtată, ai școala, ai un dispensar, dacă ai noroc, unu-două magazine și lucrezi agricultură de subzistență.

O să vă surprindă, dar aici a greșit statul român și vă spun că e o chestiune pe care eu o promovez, poate în contradicții cu valorile mele liberale. Statul român nu a făcut absolut deloc educație financiară, nici cu părinții mei, nici cu generația mea. Sper ca copiii mei astăzi să beneficieze poate mai mult de interesul statului și vă spun ce s-a întâmplat. Cred că în anii 2000, fiecare dintre noi ar fi ales calea diasporei sau a străinătății să-și câștige o pâine. S-au întors acasă și în multe comune din Iași și au investit zeci, sute de mii de euro să-și facă o casă. Au investit atât de mulți bani în a-și construi o casă la țară. E dreptul fiecăruia dintre noi, dar fără să se gândească ce o să facă în comunitatea asta după ce o să termine casa, că sunt la o oarecare distanță de oraș și nu poate toată lumea să facă naveta spre municipiul Iași. Și atunci s-a dezvoltat și acest fenomen, în care fermele agricole la țară, din mari s-au făcut și mai mari, din și mai mari s-au făcut foarte mari. Iar astăzi cine se întoarce din străinătate din diasporă, că sunt și oameni care se întorc înapoi acasă, deși au facilități, au asfalt, apă, canalizare, gaz, trebuie să-și deschidă o afacere. Eu astăzi, ca să ajung la mesajul pe care îl transmit tuturor este să nu-și vândă terenurile, indiferent că are un hectar, două sau trei.

Cei care sunt astăzi în diasporă, mai degrabă cu banii care îi trimit acasă sau când vin acasă să cumpere teren, pentru că se poate face fie agricultură, fie producție, zootehnică sau agricolă sau orice altă ramură economică și pe o suprafață mică de teren, pentru că am văzut exemplu ăsta de bună practică și în Italia, și în Germania, și în Olanda. Numai la noi, fermele noastre mari sunt mult mai mari decât în oricare altă țară europeană și în momentul ăla îți dai seama că totuși se centralizează în mâna a 2-3 mari fermieri și toți ceilalți, după ce și-au construit case, sunt nevoiți fie să le vândă, dar nu le cumpără nimeni, fie să se mute către oraș, adică, practic, viața lor o ia de la zero. Și revin. În ceea ce privește dezvoltarea economică a satului ieșean, în momentul de față, chiar ieri a fost o conferință pe economie socială făcută de Angela Chiței, în care spuneam că nu se poate întoarce nimeni din afară, din diaspora, înapoi în statul românesc sau cineva care să plece din municipiu și să investească la Movileni sau în altă comună fără să aibă asfalt, fără să aibă apă, dacă vrei să faci producție sau să ai gaz. Consiliul Județean Iași, ceea ce și-a propus și cred că a reușit în mare parte, dar este întotdeauna loc din mai bine, este să asigure aceste utilități minimale ca o comunitate sau o familie să se dezvolte, apa, asfaltul, canalizare.

Mi-ați adus aminte de o scenă din Aripile Vântului, când tatăl lui Scarlet îi pune o bucată de pământ în mână și zice aici te vei întoarce mereu. Însă credeți că ne lipsește genetic spiritul antreprenorial? Pentru că vedem când e sezonul cartofilor cu 2-3 lei. Cartofi foarte buni. În supermarket nu iei la fel de buni și mai scumpi. Adică preferăm să vindem la poarta casei, în loc să facem societăți. Ne este teamă de fisc, de dări la stat. E prea greu pentru mediul rural?

Acum cred că generația mea sau și a părinților mei pot spune cu tărie că n-au avut nicio educație financiară. Iertați-mă, eu în anii 90 eram în clasa I. Practic, astăzi am 40 de ani. N-am avut nici în școala generală, nici la liceu și bag de seama că nici poate cei care au făcut facultate în generația mea n-au avut această educație antreprenorială. Nu poate să fie nici Iașul, nici România plină doar de antreprenori. Da, din păcate, astăzi, capitalul autohton sau capitalul românesc lipsește din multe domenii și vedem cu toții cum marketing-ul ăsta occidental face ca mai degrabă să mergem în supermarketuri, să cumpărăm tot felul de produse foarte bine promovate și marketate. Și am renunțat la gustul autentic al laptelui, al brânzei, al tuturor celorlalte produse care ar fi putut să reprezinte în economie, în întreprinderi sociale, în județul nostru.

Dacă începem această discuție, domnule Costel Alexe, n-o mai terminăm cel puțin până ziua alegerilor, pentru că pe de o parte, de exemplu, o prietenă din presă îmi spune de ce să cumpăr un măr românesc, care e de patru ori mai scump decât un măr polonez, de cealaltă parte, vedem miniștrii agriculturii, vorbind despre succesul Tomata, dar dacă te duci să cumperi astăzi roșii românești, le cumperi cu 40 lei kilogramul. Deci reprezentați practic Partidul Național Liberal, care pe anumite segmente a dezamăgit antreprenoriatul, pentru că în această, să spunem, coabitudine cu PSD-ul, pare că PSD-ul și-a asumat o parte din rolul PNL-ului privind antreprenoriatul.

Sunt dăți în care eu personal sunt dezamăgit poate de deciziile sau hotărârile pe care le ia această coaliție sau care au fost luate de-a lungul timpului de o parte și de alta, poate inclusiv de colegi de-ai mei din guvern. În schimb, în momentul de față, pot spune un lucru. Cât am făcut parte din guvern și ministrul la fonduri europene era Marcel Boloș, știu că s-au investit sume colosal de mari pentru tot ceea ce înseamnă programe de economie socială, programe astfel încât tinerii, fie din țară, fie din afară să se poată întoarce în mediul rural, să-și deschidă o afacere cu 50.000 sau cu 100.000 de de euro. Mult sau puțin, era în plus pe care practic puteai să îl ai ca ceva de de start. În ceea ce privește agricultura, cred că s-a greșit sistematic în ultimii 20 de ani.

Toate partidele au greșit, toate, pentru că de la an la an, balanța comercială este negativă în ceea ce privește produsele. Iertați-mă, am citit o știre că România este campioană pe locul unu în Uniunea Europeană la importuri de roșii din Turcia. Puteam să înțeleg la banane, la portocale.

Vă zic ce mi-a zis vânzătoarea de la aprozarul de la colț – De care vreți? Românești sau din Turcia? Păi zic, dați-mi românești, zic, susțin economia românească. Îmi cântărește două roșii și-mi spune știți, nu vă zic cât costă, mai bine mâncați-le. Deci, bănuiesc că vă afectează și pe dumneavoastră inflația, creșterea prețurilor la alimente, la materiale sanitare. O simțiți la portofel.

Vă spun sincer că o simt eu, dar mă gândesc. Dacă mie mi se pare că sunt scumpe sau că ieși din supermarket cu punga goală cu 100 lei, dar o familie care practic nu are aceleași venituri salariale. În sensul ăsta, vă repet, cât nu vom avea resurse financiare prin programe Start-up Nation sau prin Ministerul Agriculturii să investim mai mult în producția autohtonă și practic să creăm concurența și prețurile vor rămâne sus, pentru că și oferta este una scăzută. Sunt unii oameni astăzi care au renunțat la programul Tomata pentru că au spus că nu ne ajung banii tocmai să producem cantități. Problema României sau a agricultorilor noștri nu este că nu poți oferi calitate. Ei nu pot să țină ritmul cu aceste cantități impresionante care sunt importate de afară și apoi vine această problemă – Unde vând? Pentru că aș vrea să vă spun un lucru, vă dau un exemplu.

Ascultătorii pot să fie supărați pe mine sau pe oricine altcineva din administrația publică, pentru că și noi suntem niște reprezentanți ai unor partide politice, dar și noi transmitem semnalele noastre mai departe către Guvern. Este anormal ca în județul nostru să avem cred că top trei la nivel național în ceea ce înseamnă calitatea laptelui sau ca fermă de vaci. Nu vreau să-i spun numelui pentru tocmai pentru a nu se considera reclamă. Pleacă litrul de lapte cu un leu 70 de la poarta fermei și îl cumpărăm mai scump de 10 lei și atunci el îmi spune așa Costel, mie îmi de 2,70 lei, firma care îl procesează mai pune 2,70 lei și practic supermarketul este cel care câștigă cât toți ceilalți la un loc. Și atunci îți dai seama că practic, statul român sau din păcate, piața asta magazinelor de cartier sau a magazinelor alimentare a avut de suferit când practic s-a dat voie ca toate aceste lanțuri de supermarket-uri să vină. Practic, a omorât micul producător.

Sau micul producător și agricultura și industria alimentară s-a lăsat omorâtă pentru că n-a făcut sectorul de procesare, sectorul de comercializare. La urma urmei, e o competiție liberă.

Nu sunt împotriva supermarket-ului. Eu ca liberal nu am voie și culmea și ca structură gândesc la fel. Dar aș putea să vă spun ce am făcut la Consiliul Județean în acești în acești 4 ani, când practic nu mai puțin de 10 proiecte au fost finanțate către comune din județul nostru, ca practic să investească în piețe sau în târguri, în piețe agroalimentare, să dea posibilitatea celor mulți, puțini producători cât sunt într-o zonă, să aibă unde să-și expună sau să-și desfacă marfa. Și aici pot să vă spun Scânteia, Țigănaș, Rediu, Ciortești, multe alte, com. Tomeștiu, comunități care au primit finanțări de la Consiliul Județean Iași, să-și dezvolte aceste piețe agroalimentare, să aibă unde să vină producătorii locali. Pentru că mai e un lucru să știți că dacă s-a îmbunătățit ceva în ultimii ani în România și evident în județul nostru, este această educație alimentară.

Nu mai cumpără ieșeanul orice, doar că e frumos ambalat și nu mai cumpăr ieșeanul orice, chiar dacă e puțin sau mai ieftin, pentru că este principiul ăla, ce este ieftin s-a dovedit întotdeauna că e cel mai scump.

Sau cum spuneau britanicii, suntem prea săraci pentru lucruri scumpe. Câteva întrebări punctuale. Laptele și cornul e o temă pe care adversarii dumneavoastră din PSD și nu numai o exploatează. N-ați fost în stare să oferiți lapte și corn elevilor.

Noi am reușit, doamna Cincu, practic, să fim în urma lobby-ului făcut, să nu mă exprim altfel, județul cu cea mai mare alocare la nivel național, nu mai puțin de 50 de milioane, ca practic 40 de comunități din județul nostru să primească masă caldă. În ceea ce privește laptele și cornul, fără să supăr pe cineva, la cum își bate joc Guvernul României de acest program, l-ai desființa. Am făcut licitații să oferi un corn, să te încadrezi în 0,60 RON, pentru că cine vine la licitații, firma respectivă, practic trebuie să ofere cornul, să aibă și profit, iar noi suntem efectiv limitați de suma pe care o acordă Guvernul României cu 0,60 RON. Nu vine nimeni să liciteze, să ofere un corn sau un măr unui elev.

Am spus în repetate rânduri ori măriți alocarea financiară astfel încât Consiliile Județene să poată să facă o licitație. Iertați-mă, Consiliul Județean Iași nu este el ordonatorul programului, este Prefectura județului nostru. Eu nu vreau să dau vin acumape în partea cealaltă, Consiliul Județean Iași, pentru că are relația cu UAT-urile, e un fel de hub, doar că facem licitații doar de dragul de a face licitații. Pentru că, din păcate, nu doar în județul nostru, trebuie să le spunem ascultătorilor dumneavoastră este fix aceeași problemă în toate județele din România, pentru că toate județele în România primesc aceeași alocare financiară per elev.

Ne uităm în bătătura noastră, operatorii de transport din județ. Rutele, transportul metropolitan încă scârțâie. Ține de primari, că, știți cum spun chirurgii, lucrezi cu materialul clientului, adică cu genetica, lucrați cu primarii care nu-și doresc decât să fie realeși, uneori nici nu contează culoarea politică. Da, te uiți la stațiile de autobuz de prin unele comune, vezi un acoperământ de pe vremea comunismului și atât.

Eu trebuie să dau Cezarului ce e al Cezarului să spun că această administrație pe care am condus-o în acești 4 ani de zile a introdus pentru prima dată în istoria județului nostru transportul metropolitan, astfel încât, astăzi, comunități ca Tomești, Holboca, Valea Lupului, Popricani, Miroslava, Ciurea, Țuțora, chiar a fost zilele trecute o discuție pentru Voinești, au astăzi transportul metropolitan și lumea poate circula dinspre Iași spre o zona metropolitană sau din zona metropolitană spre municipiul Iași cu CTP-ul astfel încât să nu mai fie nevoiți acei oameni să schimbe mijlocul de transport. Și credeți-mă, chiar am circulat cu CTP-ul în această perioadă. Mai avem în continuare poate această problemă care nu ține de Consiliul Județean Iași. Noi am dat alocări financiare către UAT-uri.

Stațiile noastre în comunități, indiferent că sunt conduse de primari, PNL sau PSD, arată diferit și cu dar chiar dacă arată diferit, unele mai bune sau altele mai puțin plăcute, mă nu sunt în ton cu vremurile în care trăim. Adică mă gândesc, să plece copilul meu de acasă, de la Miroslava sau de la Ciurea, trebuie să stea totuși un niște condiții până vine autobuzul. Nu pot să îl pui să stea pe trotuar fără un acoperiș. Și aici m-am bucurat că și primarii au început să conștientizeze că locuitorii județului nostru pun preț din ce în ce mai mult pe siguranță și a lor și mai ales a a copiilor. Mai avem o chestiune care trebuie rezolvată și mă refer la transportul public județean, unde ne-am dorit să avem un program bun.

Vă spun sincer, transportatorii și-au unit ei forțele și ne-au dat, au contestat, ne-au dat în judecată programul, l-au suspendat, dar le-am transmis un mesaj cât se poate de clar – pentru mine, ca președinte al Consiliului Județean Iași, deși sprijin antreprenoriatul, este mai presus de orice siguranța călătorului. Nu poți să îi ticsești ca sardinele în conservele alea vechi, doar că tu vrei să faci profit. Pe mine nu mă interesează profitul transportatorilor, pe mine mă interesează condițiile normale, nu de ultra-civilizație atunci când circuli de la Răducăneni spre Iași. De aceea le transmit tuturor transportatorilor și mai ales ieșenilor, vă spun sincer, vom avea un program. Vom schimba din temelii toate aceste conserve pentru că ieșenii trebuie să circule în condiții normale de civilizație.

Timpul alocat emisiunii a expirat. Mai avem câteva întrebări-fulger, vă rog, răspunsuri scurte, pentru că nici nu ne-am propus să epuizăm toate temele. Ce ați fi vrut să faceți în acest mandat și n-ați reușit?

În acest mandat, m-aș fi bucurat foarte mult dacă aș fi început centura ușoară a municipiului Iași, pentru care avem autorizație de construire semnată. Din păcate, suma prealocată este stabilită, n-au dat drumul la fonduri europene. Avem autorizația de construire semnată, am început lucrări la reabilitarea și restaurarea Filarmonicii Moldova de Stat, doar că acolo am început-o din banii Consiliului Județean Iași. Așteptăm și acolo să se dea drumul la fondurile europene și, mărturisesc, țin foarte mult să construim două spitale noi, de la zero. Acolo avem autorizațiile de construire semnate. Practic, și acolo așteptăm să se deschidă apelul fondurilor europene.

Sper că nu stăm cu autorizațiile puse în ramă.

30 de ani s-a așteptat începerea lucrărilor de restaurare la Filarmonica ieșeană, iertați-mă, dacă vreți, îmi cer scuze. S-a început în mandatul meu și cu siguranță tot în mandatul meu se vor și finaliza lucrările. Pentru că ieșenii, și eu, și dumneavoastră, și toți ceilalți, ultimul spectacol a fost acum 20 de ani în filarmonica.

Sunteți corupt, ați cerut, ați luat șpagă, mită?

În toate funcțiile pe care le-am avut consilieri, ministru sau deputat sau actual președinte al Consiliului Județean Iași, cred că mi-am făcut toate în datoriile cu onestitate față de ieșeni, iar nu am pretins niciodată, sub o formă sau alta, foloase necuvenite.

Cât vă afectează dosarele în care sunteți implicat?

M-ar fi afectat dacă m-aș fi simțit cu musca pe căciulă și eu, ca și întreaga familie și comunitate, abia aștept să se finalizeze acest proces pentru a demonstra tuturor că sunt, așa cum am spus, necorupt și cu onestitate mi-am pus în slujba comunității toată priceperea mea.

Sunteți un om bogat?

Mă consider unul dintre cei mai bogați ieșeni sau la fel de bogat ca mulți alții care practic au o familie cu cinci frați, cu mulți nepoți, sănătoși, copii și evident, foarte mulți prieteni.

Care este cartea preferată pe care ați lua-o pe Lună dacă ar trebui să plecați?

Uită de griji, începe să trăiești.

Ce știe să gătească Costel Alexe?

Costel Alexe este înnebunit după ciorbe sau borșuri, cum le numeam la țară. Trebuie să vă spun că am fost în America, am stat o lună, o săptămână și n-am văzut supa sau ciorba, când m-am întors acasă am făcut o cură de o lună de zile.

Care este melodia sau formația care vă motivează atunci când aveți un proiect greu sau o zi provocatoare?

Bryan Addams. Venind dintr-un oraș de provincie, n-am făcut nicio oră de engleză în viața mea. Mi-au băgat rusă și franceză. Acum mă bucur că învăț engleza împreună cu copiii mei.