Cum avem grijă de animalele noastre de companie pentru a nu le abuza

Bine v-am regăsit la emisiunea dedicată animalelor de companie și continuăm rubrica noastră despre cărțile pe care trebuie să le avem bibliotecă și pe care trebuie să le răsfoim. 

Șapte cărți pentru iubitorii de pisici, respectiv șapte cărți pentru iubitorii de animale sălbatice și șapte cărți despre animale pentru copii. Știi ce e minunat? Că poți dărui aceste cărți și persoanelor dragi cu care împărtășești pasiunea pentru animale. Acum vorbim despre șapte cărți pentru iubitorii de câini. Tu ce vei trece pe lista de cumpărături? Povestea incredibilă a lui Enzo, Colț alb, Chemarea străbunilor, Drumul unui câine către casă, Lecțiile Haitei, Așa a descoperit omul câinele, Trăiește în armonie cu câinele tău și Super câini. Povești adevărate despre curajul canin.

Deschidem poarta Spitalului Clinic pentru Animale de Companie din cadrul Universității de Științele Vieții. Asistent universitar doctor Paula Maria Pașca.

Cât de grave și de dese sunt abuzurile asupra animalelor de companie și cum le-ați clasifica?

Din păcate, abuzurile asupra animalelor de companie, aș spune că sunt destul de dese, nu neapărat prin vătămare corporală gravă sau schingiuirea lor în mod eliberat, dar de cele mai multe ori vedem abuzuri prin neglijență de a le oferi medicație la timp, neglijență de a le oferi ajutor medical în timp util, neglijența de a le oferi hrană corespunzătoare. Asta pot să spun că cel puțin eu, ca medic veterinar, le-am văzut. Am întâlnit și cazuri de abuzuri și de schingiuiri propriu-zis aplicate animalelor în mod eliberat, dar astea au fost ceva mai rare.

Vorbim de abuz prin neglijență. În momentul în care un proprietar al unui animal de companie își dă seama că s-a plictisit de el, fie îl poate neglija, fie el poate dona sau îl poate duce la un adăpost.

Sugestia mea ar fi să caute soluții, în primul rând ei. În momentul în care ai adus un animăluț în casa, în curtea ta, tu ești responsabil de bunăstarea lui, ești responsabil să îngrijești și să-l protejezi. Dacă consideră că nu mai sunt capabili să facă lucrul ăsta, îi sfătuiesc să caute soluții. Pentru câini există adăpost comunitar, adăposturi la care putem apela în momentul în care nu mai putem să mai facem față îngrijirii unui animal. Dar în același timp cred că pot să caute inclusiv ei donatori, persoane care sunt dispuse să preia îngrijirea animalului. Iar pentru pisici, din păcate, nu avem adăposturi publice, dar există asociații care pot să ajute inclusiv astfel de cazuri.

Vedem că în alte țări există legislație care merge până la a declara infracțiune furtul pisicilor. Și aici vorbim de Marea Britanie. Există în România legislație care să pedepsească abuzurile prin neglijență?

Da, există, drepturile animalelor se găsesc și în Constituția României. Sunt reglementate ca acte normative și acolo sunt destul de clar specificate care sunt spețele în care proprietarii sau oamenii pot fi pedepsiți. Așa cum există o Declarație universală a drepturilor Omului, există și declarație universală a drepturilor animalelor și acolo sunt specificate puncte destul de precise care menționează faptul că oamenii sunt responsabili pentru îngrijirea și protejarea animalelor. Animăluțele cu stăpân trebuie să fie îngrijite de proprietari, iar cele fără stăpân de către autoritățile locale.

Care este cartea dumneavoastră, mă refer la beletristică, preferată?

Cartea mea preferată este o carte tocmai foarte veselă. Cartea mea preferată este Washington Square de Henry James. Să spunem că este vorba de o poveste de dragoste ne-împlinită, dar e o poveste de dragoste în care personajul feminin alege să își păstreze integritatea și să renunțe în momentul în care consideră că persoana pe care a iubit-o toată viața nu mai corespunde așteptărilor.

Recomandarea emisiunii noastre este, cel puțin pentru proprietarii de pisici, Un motan pe nume Bob, de James Bowen. Trebuie să recunosc că ultima carte pe care am citit-o și care mi-a plăcut foarte mult a fost Dacă pisicile ar dispărea din lume. 

Nu știu cartea.

E vorba de un Faust în variantă motănească, de un motan pe nume Varză, al unui tânăr poștaș, iar diavolul îi flutură pe sub nas câte o zi de viață în plus poștașului pentru fiecare lucru care să dispară din lume. Iar în momentul în care motanul Varză dispare din lume dispar foarte multe lucruri, apropo de impactul animalelor de companie asupra vieții noastre.

Cred că dacă ar dispărea pisicile cred că ar fi o problemă cu rozătoarele, chiar dacă avem metode moderne prin care să scăpăm de ele. Și pisicuțele au și ele rol lor acolo, în natură bine stabilit. Cred că viața ar fi mai tristă fără pisici.

Asistent universitar Doctor Paula Maria Pașca. Și să nu uităm de iubitorii de pisici care este recomandarea Smarandei Hăisan.

Așa este, să nu uităm de iubitorii de pisici recomandarea noastră este Un motan pe nume Bob, de James Bowen. În primăvara anului 2007, James găsește într-un adăpost un motan portocaliu rănit. Are grijă de el, îl botează Bob, iar când acesta se însănătoșește, se așteaptă să nu-l mai vadă vreodată. Cei doi vor deveni însă prieteni nedespărțiți. Intervievat de jurnalistul Garry Jenkins, James Bowen îi spune povestea și astfel apare în 2010 romanul autobiografic Un motan pe nume Bob, devenit bestseller și tradus în aproape 30 de limbi. Cartea emoționează într-un fel în care două ființe, un bărbat și un pisoi, se găsesc una pe cealaltă și reușesc să-și redea speranța în viitor. Plină de umor, curaj și determinare, povestea inteligentului Bob descrie lumea celor care trăiesc la limita supraviețuirii și vorbește despre decădere și singurătate, învinse atunci când preocuparea față de fericirea altcuiva devine un motiv pentru a-ți schimba în bine viața.