106 ani de la inaugurarea primului muzeu literar din România, Bojdeuca din Țicău

În ziua de 15 aprilie 2024 se vor împlini 106 ani de la inaugurarea primului muzeu literar din România (15 aprilie 1918), Bojdeuca din Țicău, care l-a găzduit pe Ion Creangă (1837-1889) din vara anului 1872 până la moarte.

Astăzi, Ateneul Național din Iași a invitat publicul la un spectacol de teatru pentru copii: „Capra cu trei iezi” (adaptare după Ion Creangă), în regia Ericăi Moldovan. Curtea Bojdeucii a fost plină. Părinți cu copii, alții în vizită pentru prima oară. I-a impresionat și le-a transmis emoții primul moment în care au pășit în locul în care Creangă și-a așternut amintirile. Cireșul lui Creangă, deși mare, a fost ca mic pentru toți prichindeii doritori de umbră.

Valentin Talpalaru: Fie acul cât de mic, tot nu-și găsea un loc aici, în curtea Bojdeucii. A venit foarte, foarte multă lume și ce mi-a plăcut mai mult, implicarea lor. La un moment dat, copiii ajunseseră să devină actori, urcau pe scenă, ceea ce înseamnă că au nevoie nu numai de acțiune, au nevoie de povestea lui Creangă. De aceea am încercat un complot cu copiii, sugerându-le că ei ar trebui să-și aducă părinții la Bojdeucă. Probabil că-i rândul lor să invite în lumea povești.

Muzeograf parcă de-o viață la Bojdeuca din Țicău Valentin Talpalaru. S-au împlinit 106 ani de la inaugurarea primului muzeu literar din România, 15 aprilie 1918. Vorbim de Bojdeuca din Țicău. L-a găzduit pe Ion Creangă din vara anului 1872 până la moarte.

Valentin Talpalaru: 106 ani de când bojdeuca și-a deschis porțile, sau, mai bine zis, porticica aceea mică, dar pe care intră mai mult decât omul, intră sufletul lui în curtea Bojdeucii, unde ne regăsim cu toții. Ne regăsim copilăria, practic, ne întoarcem în poveste.

Muzeograf la Bojdeuca lui Creangă, Valentin Talpalaru. Peste 500 de copii și adulți. În fiecare zi, la sfârșitul săptămânii trecute, au călcat pragul bojdeucii. Piese de teatru, ateliere, cântece, un atelier de încondeiat ouă de Paști. Iar la bojdeucă, musafirii povestitorului găseau mereu o turmă de pisici Fița, Florica, Fusica, Țâca, Suru, Ghiță, Vasilică, Todirică, Bălănica, Mițulica, Tărcata, Frăsina, printre care un cotoi. Se numea, în onoarea criticului junimist, Titu, de la George Călinescu. Așa că scriitorul Alex Tocilescu a vorbit cu prichindeii despre Creangă și pisici. S-a stat la rând la bilete și a fost veselie mare. Printre cei prezenți și consulul onorific al Republicii Moldova la Iași, Ion Coșer.

Ion Coșer: Pentru noi este identic, similar cu copilăria, cea colorată, plină de șotii, de învățăminte,.

Sparge granițele dintre România și Republica Moldova Creangă? 

Ion Coșer: Cu siguranță, acest loc trezește fiori. Vă zic din propria experiență. Atunci când am pășit pentru prima dată pragul bojdeucii, cunoscându-l pe Ion Creangă doar din carte. Atunci când am trecut pragul m-au trecut fiori și prima întrebare a fost Pe bune, aici a locuit Creangă?

Consulul Onorific al Republicii Moldova la Iași, Ion Coșer. Și cum vremea a fost frumoasă, a fost soare, cireșul lui Creangă, deși mare, a fost ca mic pentru toți prichindeii doritori de umbră.

Vizitator: Am venit pentru Iași pentru a vizita locurile interesante din Iași. Aceasta a fost prima oprire.

Vă place Creangă? 

Vizitator: Da, desigur.

Ce vă place din Creangă? 

Vizitator: Povestirile lui sunt legendare, le cunoaștem cu toții. Acuma studiem deja și cu copiii, nu ceva concret. Chiar și povestea care este acum o știm de când eram bebeluși. Ni le povestea mama mea. E frumoasă dar este prima dată când noi venim aici, de asta nu putem compara. Este foarte frumos, foarte curat și original păstrat.

Ce am văzut la străbunică mea, mai ales covata, laița, lăicerele perfect păstrate.

Am văzut bojdeuca lui Ion Creangă, am văzut camere foarte frumoase. Am citit multe că nu mai țin minte, Capra cu trei iezi, Fata babei și am făcut o scenetă.

Iar muzeograful Valentin Talpalaru de la Bojdeucă are și un sfat și pentru părinți și pentru profesori.

În fiecare seară dacă și-ar rezerva măcar o oră acolo să stea cu copiii să să să intre amândoi în lumea poveștilor. Nici părinții lor nu le strică, pentru că așa cum mai spuneam de multe ori e bine să mai îmbrăcăm pe noi o poveste, cum am îmbrăca o haină bună în care le simțim bine, mai aproape de suflet decât de piele și e bine să mai intre împreună cu ei în acea poveste. Tare bine ar fi. În felul acesta și copiii s-ar implica, devenind la rândul lor personaje din poveste. La întâlnirile cu copiii mai întreb câte o fată, spune astăzi cum ai fost fata moșului sau fata babei? Seara să întrebăm și copilul cum ai fost tu – fata moșului sau fata babei?

Reacțiile adulților la Bojdeuca reabilitată.

De ce este ceva de discutat și de fapt gândesc eu că este o falsă problemă. De ce? Pe mine mă impresionează această reacție civică, să zicem, a populației, la ce s-a întâmplat aici, numai că are o doză foarte mare de de ipocrizie. Ceea ce ar trebui în realitate să ne intereseze este cât și cum se mai predă Creangă, cât și cu mai este prezent Creangă în manuale școlare, cât și cum se mai citesc poveștile lui? De acolo începem.