Povestea din spatele piesei „Omul cu cinci pisici”, în regia lui Ion Sapdaru

Avem o premieră la Ateneul Național din Tătărași. Regizorul Ion Sapdaru. „Omul cu cinci pisici” aduce în scenă stilul unui artist, alături de felinele sale, care capătă grai uman în fața publicului. Spectatorii vor afla că ceea ce au de spus pisicile despre stăpânul lor, după ani de zile, poate fi subiect de spectacol. Ion Sapdaru în dialog cu Andrei Ivașc și Ana Maria Hârleț

Bun găsit la Radio HIT!

Mă bucur că am luat legătura cu voi. Mă bucur că în sfârșit vorbim despre spectacol. Mă bucur că spectacolul a pornit în viață și e foarte frumos. Spectatorii reacționează ca atare.

Ați scris piesa în urmă cu 5 ani. Ce v-a inspirat atunci? 

Nu mai știu. Cred că și un acces de ailurofilie. Uite că-mi vine să pronunț foarte greu cuvântul ăsta. Este vorba de o boală, în ghilimele, despre o mare iubire pentru pisici. Întotdeauna am fost iubitor de pisici. Le-am iubit încă din copilărie, dar nu despre asta este piesa. Evident că nu e vorba de pisici. Este vorba de cinci caractere de actrițe care seamănă a fi pisici așa cum le știm noi, leneșe, frumoase, capricioase, dar foarte talentate și foarte iubitoare de stăpânul său și de Oliver, personalul central din piesă.

Și-ați uitat piesa în sertar? Sau cum de a prins viață tocmai după cinci ani?

Nu, nu, n-am uitat-o, dar știți cum e? Ba nu găsești locul potrivit, ba nu găsești oamenii potriviți, ba nu găsești timpul potrivit.

Nu cred că am uitat de tot de ea, ba chiar am și publicat-o într-o volum de dramaturgie. Apoi am și fost montată în îndepărtata Rusie, chiar într-un teatru de lângă Moscova, într-un oraș de lângă Moscova. Repet, nu știam cum să o fac, în primul rând ca regizor și nu știam unde s-o fac. Iată că am găsit la Ateneu o trupă potrivită, cu cinci actrițe absolut nemaipomenite și evident că am găsit actorul din rolul principal. Pe acesta nu l-am căutat prea mult, pentru că este vorba de colegul meu, prietenul meu și partenerul meu și în firme și în teatru, Constantin Pușcașu, actor talentat de la Teatrul Național din Iași.

Pisicile de artiști sunt diferite de pisicile proletarilor?

Nu cred că sunt deosebite. Ele nu prea mofturi la stăpân și nici nu prea le interesează. Pisicile trebuie fie îngrijite, iubite, hrănite bine chit că e artist, proletar, nu le interesează. Tocmai despre asta este piesa, despre faptul că pisicile au, după părerea chiar a lor, dar și stăpânului, că au cu totul și cu totul altă viziune asupra vieții și asupra traiului, mai ales uman. Și într-adevăr ar fi o chestie nemaipomenită să le aflăm părerea.

Să scrie și pisicile despre oameni, nu doar oamenii despre pisici.

Nu dau spoilere foarte multe, dar există un moment în piesă când pisicile încep să vorbească omenește, adică în grai omenesc și atunci ce le iese pe gură nu e deloc lăudabil sau măgulitor pentru noi, nu neapărat numai pentru Oliver și pentru toate umanitatea, să zic așa, adică pentru tot regnul nostru uman.

Da, deci mai aspru decât o femeie te judecă o pisică întotdeauna.

Da! Dar voi n-ați observat lucrul ăsta. Nu știu dacă sunteți pisicari, dar uitați-vă la alegerile pe care le fac pisicile atunci când își aleg stăpânul pentru că ele își aleg stăpânul, să știți, nu stăpânii pe ele. Absolut, absolut. Dacă ai o pisică în casă este stăpână absolută. Cum adică? Da. Eu știu asta pe propria piele, cum s-ar zice. Acum nu mai țin pisică pentru că avem un membru în familie care are probleme în sensul ăsta cu părul de pisică și nu mai avem voie să ținem pisică în casă. Dar atâta vreme cât am avut pisici, am avut pisici, lee-am iubit și nu știu dacă ne-au iubit.

Sold out, din câte am înțeles.

Au fost două spectacole absolut sold aut, cu vânzări nemaipomenite. Iată că vine și al treilea spectacol pe care-l jucăm pe data de 21 martie. Și cu ocazia asta îi invit pe toți cei care încă nu au fost la spectacolul nostru care se vinde la fel, într-un ritm foarte susținut. E vorba de Sala Unirii, unde sunt 800 de locuri și ne bucurăm că aproape jumătate din bilete să vândute și urmează. Deci vă invit să vă grăbiți, cei care nu ați văzut spectacolul să veniți să-l vedeți. Este o comedie foarte frumoasă, o comedie cu mult dans, lumină, muzică, cu o echipă tânără de actrițe tinere și cu minunatul nostru Constantin Pușcașu. Mai avem un rol, Oliver cel tânăr, pe care-l joacă un tânăr actor.

Am citit prefața semnată de însuși autorul. Mulțumim și vă mai așteptăm la radio.

Și eu vă salut pe toți, pe voi în studio și pe toți cei care ne-au ascultat. Vă invit la teatru! Nu uitați, pe 21 martie, la orele 19:00, la Sala Unirii.