Mihai Chirica: Transportul public va continua să fie pentru mine o prioritate de modernizare. Continuăm programul de investiții cu stațiile de alimentare

Mihai Chirica – Este un subiect într-adevăr nu numai fierbinte, foarte actual și apare foarte des în atenția nu numai a mediei, ci și a mea personală. Sigur ce voi face? În primul rând, nu abandonez proiectul, nu arunc apa cu tot cu copil, copilul îl păstrez și îl cresc. Adică transportul public va continua să fie pentru mine o prioritate de modernizare, așa cum am spus, cu mijloace de transport noi și le vom avea, poate la începutul anului viitor, din nou primele serii de tramvai și autobuze noi.

Continuăm programul de investiții cu stațiile de alimentare. Mai avem încă șase locații depus stații de alimentare și sunt prinse în buget. Construim depoul din Dacia, care are un efort de peste 47 de milioane de euro, fără programul de siguranță anticoliziune, care și acesta aproape 11 milioane de euro. Voi fi foarte exigent, riguros și drept.

Ca până acum că vedem că rigurozitate dvs. n-a predat rezultate? Da, dar se merge ca în vremea lui Ceaușescu la anumite ore.

Mihai Chirica – A dat rezultate pentru că altfel se mergea și mai prost, mergea ca pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Deci am reușit totuși să țin sub control această chestiune, dar voi continua. Adică nu e de glumă acolo. Ei cred că mă înțeleg foarte bine de altfel, că e un serviciu atât de vizibil. Ce vede cetățeanul din momentul în care face ochi? Dacă nu-și vede soțul sau soția când s-a trezit, când iese din scară coboară scările dacă dă de-o groapă, își amintește de primar, dacă este în stația de transport public și este aglomerat își amintește de primar dacă frânează ăla ca bezmeticul, că a avut o străfulgerare, și-a amintit ceva și îi lipește pe toți de parbriz își amintește de primar. Și eu trebuie să-mi amintesc de ei pentru că negocierile cu sindicatele, în măsura în care legea mi-a fost permisivă, totdeauna au fost pozitive pentru că m-am luptat și-mi asum această luptă și a și apărut ordinul ministrului de finanțe și mulțumesc pe această cale cu blocarea tichetelor de masă, cu micșorarea valorii lor, cu impozitarea lor. Era un mare circ pe care l-am expus foarte simplu de ce vă băgați în bucătăria noastră și m-au întrebat ce vreți să spuneți? Păi, ce plătiți dvs. tichete de masă la angajați la CTP, nu? Păi și atunci, dacă noi vrem să le plătim dvs. de cele opturați și valoarea, și vizibilitatea, și condiția de muncă mai bună?

Ieri a apărut actul normativ prin care ele revin în varianta dinaintea legilor austerității sau ce au fost ele. Deci eforturi se fac. Eu cred că, ca și într-o echipă de joc colectiv, dacă antrenorul nu schimbă stilul și nu creează rezultate, se schimbă antrenorul că nu poți să dai toată echipa afară. Adică nu pot să dau, 300 de șoferi avem acolo. Păi ce să le fac eu la șoferi? Ei sunt șoferi. Ei știu că trebuie să urce într-un mijloc de transport, trebuie să fie motorină în motor și electricitate în baterie, trebuie să aibă eu știu strada cât de cât liberă și să-și facă treaba. Sunt lucruri care sunt imputabile managementului prin lipsa de implicare. Eu nu i-am acuzat de lipsă de profesionalism, că poți să fii și Einstein, dacă nu te duci la capul studentului să-i dai cu cartea de cap să învețe teoria relativității, n-o să intre pe memoria lui nici neam, indiferent cât de Einstein ești tu acolo? Dacă nu te duci să discuți cu fiecare, să-l motivez, să explici, să îl ajuți, să-l îndrumi, să-l cerți, să-l pedepsești atunci când nu dă rezultate. Deci cam așa văd lucrurile.

Ce timp acordați antrenorului?. Adică ne referim la compania de transport public?

Mihai Chirica – Nu acord niciun timp. Eu le-am mai spus și din pasajul de iarnă prin care am trecut cu zăpada și celelalte, că nu am timp să mai acord nicio oră, nicio secundă. Ei trebuie să fie pe stradă. Eu trebuie să văd rezultate. Nu trebuie să mă rog frumos de nimeni să elibereze peroanele, nu trebuie să mă rog de ei să iasă la reparat din urmă.

Noi avem un grup de lucru, e permanent, că tot ce înseamnă serviciile noastre și toți, așa în condițiile astea de iarnă. Nu văd pozele de la CTP. Sper să nu încep să vă caut prin oraș. Au apărut imediat, au inundat grupul ăla de lucru și am zis păi, da, nu trebuie să vă rog eu să postați acolo ca să văd ce faceți, că vin după voi. Adică le-am cerut mai multă atenție și sper să se întâmple acest lucru.