Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom: „Privind lectura, să nu ne așteptăm nici chiar de la cei alfabetizați funcțional, să aibă vreun respect pentru cultura scrisă”

Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom, susține că în România nu se poate vorbi despre revenirea la normalitate a pieței de carte, aceasta ocupând ultimele locuri în Europa.

Interviul integral cu Silviu Lupescu, realizat de Forbes.

Fragment

Forbes: După doi ani de restricții, 2022 a fost un an al revenirii la normalitate în piața editorială din România? Sau așa-zisa normalitate de dinainte de 2020 va rămâne drept o amintire, o istorie?

Silviu Lupescu: A vorbi despre „normalitate” sau „așa-zisa normalitate” cu referire la o piață de carte situată pe ultimele locuri din Europa în ce privește consumul cultural e o pierdere de timp și spațiu tipografic.

De altfel, tot discutăm despre acest aspect în diverse împrejurări de vreo douăzeci de ani și nu s-a întâmplat nimic deosebit. Absolut nimic.

Poate că ați observat că la ediția din acest an a Bookfest-ului organizat de AER, destul de multe edituri mici nu au mai putut participa. Bănuiți și de ce.

Așa încât, aș putea răspunde la întrebare astfel: da, s-a revenit cumva la anormalitatea de dinainte de 2020. Mai mult sau mai puțin.

Forbes: Care au fost principalele evenimente/fenomene economico-financiare și sociale care au influențat piața editorială din România în 2022?

Silviu Lupescu: Cel mai important aspect cred că a fost cel rezultat din explozia prețului hârtiei, urmată de creșterile prețului la energie, combustibil etc. Toate s-au repercutat în prețul cărților.

Inflația,, în general, a „ros” și ea din puterea de cumpărare. Chiar dacă cifrele de afaceri ale actorilor din piața de carte nu indică o cădere, măsurată în termeni de  număr de volume vândute, scăderea e vizibilă: aceiași bani, dar mai puțin cărți.

Au fost difuzori care au intrat în incapacitate de plată, ceea ce a afectat multe edituri, mai ales în cazul unui lanț cunoscut de librării care nu e la prima „întâmplare” (neîntâmplătoare!) de acest fel.

Concomitent, au mai dispărut și câteva librării locale independente mai mici, iar comerțul electronic a reușit doar parțial să preia lipsa librăriilor fizice din majoritatea orașelor mici și mijlocii din România.

Hotărât lucru, anul 2022 a fost un an cu multe dificultăți atât pentru omul de rând, cât și pentru editorii și difuzorii de carte.

Forbes: În spațiul public (rețelele de socializare, presă), auzim deseori următoarea concluzie: „Românii nu mai citesc, domnule, nu-i interesează cărțile!” La polul opus, sunt și voci care afirmă că, dimpotrivă, românii sunt interesați de cărți, târgurile de carte și lansările adună multă lume. Care este opinia dvs în această problemă: sunt sau nu sunt interesați românii de carte? Ori este o întrebare greșit pusă?

Silviu Lupescu: Orice judecată cu caracter general ar fi dăunătoare. Gradul de analfabetism funcțional din România, nivelul consumului de carte și chiar „calitatea” discursului public și mediatic spun însă multe.

Puține lansări de carte adună mai mult de câțiva prieteni și membrii de familie, iar numărul vizitatorilor la târgurile de carte pare în scădere comparativ cu anul trecut.

Întrebarea însă e justificată. Doar că eu cred că ar trebui completată cu o discuție mai amplă privind cine citește, cum citește și ce citește.

De la memoriile prințului Harry la Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt e o cale lungă, la fel și de la Suge-o Ramona la romanele Andreei Răsuceanu.

Privind lectura, să nu ne așteptăm nici chiar de la cei „alfabetizați funcțional”, cei a căror singură valoare sunt milioanele de euro din conturi, să aibă vreun respect pentru cultura scrisă.

Pentru ei, editorii sau jurnaliștii sunt niște „negaționiști”, mai ales dacă îi prind cu cioara vopsită sau le dezvăluie natura „operelor” lor în care lipsa ghilimelelor e doar o simplă „eroare de redactare” (sic!).

În fine, sunt mulți autori ai editurii Polirom extrem de încântați de întâlnirile și discuțiile pe care le au cu elevii din licee. „Se cunoaște că citesc”, spun. Așa e și e bine că citesc. Dar asemenea întâlniri au loc doar la câteva licee de elită din marile orașe. E mult prea puțin…