Hazard. Drumul de la psihologie la pictură

Maricica Buzescu este psiholog. De fapt psihopedagog, mă corectează. A condus Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iași. Apoi s-a pensionat. A rămas activă ca fin urmăritor al societății. Pandemia a rupt multe legături. A schimbat oamenii. Iar vârsta nu e un obstacol în calea pasiunii. Mai ales când pasiunea înseamnă să dai deoparte nebunia vremurilor. Maricica Buzescu, pictor. Așa ne-am reîntâlnit la expoziția care a fost organizată la Iulius Mall.

Cum s-a făcut de a ajuns Maricica Buzescu pictor?
Din revoltă a răspuns. „În perioada pandemiei când noi ăștia de peste 60 eram închiși în casă am trecut printr-un soi de criză psihică. Vorbeam cu un fost coleg de liceu la telefon și m-a întrebat. De ce înnebunești? Tu scriai, pictai. Mi-a spus că are și acum un trandafir pictat de tine. Atunci m-am gândit …ce bun psiholog sunt cu alții și cu mine, nu „ a dezvăluit Maricica Buzescu în fața tablourilor expuse. Credeați că trestiile nu au cearcăne? Subțire ca o trestie și fragilă, Maricica Buzescu își poartă cearcănele cu mândrie și a pictat rănile cu zâmbet pe tablouri dar și cu mult mister. Povestește că imediat după ce a vorbit cu fostul ei coleg de liceu atunci….imediat, a întors un șifonier vechi și a început să picteze. Acum are 30 de tablouri. A expus 17 pe care le consideră reprezentative.

De ce hazard?

Maricica Buzescu: „Pentru că așa e viața mea. Știu că voi mă cunoașteți ca o persoană organizată . Eu am planificat cât am putut din viața mea. De foarte multe ori hazardul mi-a jucat feste. Nu în sens pozitiv dar am știut să iau bucățica de alb și să o expandez și să o fac în folosul meu ca să pot merge mai departe”.

Trecem împreună prin fața tablourilor. Primul poartă numele Viața, joc de zar. Maricica Buzescu spune că a simțit că viața i s-a jucat la zar. Trandafiri și zar. Trandafirul e ca o clepsidră .„ Trandafirii îmi plac. Așa a fost viața mea. De la exterior viața mea pare un trandafir. Spinii îi cunosc doar eu. I-am devaluat acum. Viața mi-a dat mulți spini” zâmbește Maricica Buzescu. Privim tablourile. Valul. Trecem mai departe. Sburătorul.

La o cafea. Dimineața, prietenii Maricăi Buzescu au un ritual. Cu cafeaua în față, la aceeași oră vorbesc unii cu alții la telefon. Pe Facebook cred că e sătulă lumea de mine, spune râzând. Multe dintre tablouri au fost vândute din timpul expoziției.

Cum trecem peste vremuri și nu sub vremuri?

„Să-și găsească fiecare centrul propriei persoane. În acest centru să găsească elementul de hobby. Să nu lase timpii morți. Timpii morți ne omoară. Să nu lase timpul gol. Timpul gol este dușmanul numărul 1 al omului. Degeaba te plângi că ești obosit. Ești plăcut obosit. Dacă ai timp gol atunci seara ești neplăcut obosit” a pictat în cuvinte Maricica Buzescu
Tablourile Maricicăi Buzescu le regăsiți pe pagina personală de pe rețeaua de socializare.