1 Mai este o zi liberă legală în fiecare an. De ce este „Ziua Internațională a Muncii”

La 1 mai 1886, aproximativ 200.000 de muncitori americani au organizat o grevă la nivel național pentru o zi de lucru de opt ore, în contextul în care era normal, la acea vreme, să se lucreze 12-14 ore pe zi.

Acel protest nu a fost orice grevă – ci a făcut parte din ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „afacerea Haymarket”. În data de 1 mai a acelui an, Chicago (împreună cu alte orașe) a fost locul unei demonstrații sindicale majore în sprijinul zilei de lucru de opt ore. Protestele de la Chicago au fost menite să facă parte din mai multe zile de grevă. Însă pe 3 mai 1886, o grevă la uzina McCormick Reaper din oraș a devenit violentă; a doua zi, o întâlnire pașnică la Haymarket Square a escaladat rapid.

Sute de lideri sindicali și simpatizanți au fost ulterior adunați, iar patru dintre aceștia au fost executați prin spânzurare, după un proces care a fost văzut ca o eroare judiciară . A doua zi, pe 5 mai, în Milwaukee, Wisconsin, miliția de stat a tras asupra unei mulțimi de greviști, ucigând șapte dintre aceștia, inclusiv un școlar și un bărbat care hrănea găini în curtea sa.

În 1889, Conferința Socialistă Internațională a declarat că, în comemorarea „afacerii Haymarket”, 1 Mai va fi o sărbătoare internațională a muncii. În Uniunea Sovietică, liderii au îmbrățișat noua sărbătoare, crezând că va încuraja muncitorii din Europa și Statele Unite să se unească împotriva capitalismului. Ziua a devenit o sărbătoare semnificativă în Uniunea Sovietică și în țările din blocul de Est, cu parade uriașe, inclusiv una în Piața Roșie din Moscova, prezidată de funcționari de vârf ai guvernului și ai Partidului Comunist, sărbătorind muncitorul și arătând puterea armatei sovietice. În Germania, Ziua Muncii a devenit sărbătoare oficială în 1933, după ascensiunea Partidul Nazist. În mod ironic, Germania a abolit sindicatele libere a doua zi după stabilirea sărbătorii, distrugând practic mișcarea muncitorească germană.