90 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. În copilărie, îi plăcea să se joace cu copii din mahala

Tatăl poetului a urmat o şcoală de comerţ şi, mai târziu, a ţinut un atelier de croitorie în centrul oraşului Ploieşti. S-a căsătorit cu Tatiana Cereaciukina, născută la Voronej (Rusia), absolventă a unei şcoli comerciale şi având preocupări artistice: cânta la pian, desena, îi plăcea să citească. Strămoşii materni ai poetului aveau origine nobilă, cei mai mulţi fiind militari. Bunicul său, Nikita Vasilievici Cereaciukin, care a ajuns la gradul de general-maior, a fost profesor de matematică-fizică la Corpul de Cadeţi din Voronej, între 1900-1907. În 1917 acesta s-a refugiat cu toată familia, mai întâi, în Turcia, apoi, în România, la Constanţa şi din 1926, la Ploieşti.

Şcoala primară a făcut-o între anii 1940 şi 1944, la Ploieşti (primele două clase) şi după evacuarea oraşului din cauza războiului, la Buşteni şi în refugiu, la Vălenii de Munte. („Dicţionarul Biografic al Literaturii Române”, vol. II, Aurel Sasu). În copilărie, îi place să se joace cu copii din mahala şi, după spusele sale de mai târziu, era campion la ţurcă.

În liceu începe să scrie poezie. Primele versuri răspândite în cercul său de prieteni sunt nişte balade în stilul lui George Topârceanu. Un coleg îi împrumutase „Parodii originale”, citirea lor îl entuziasmează şi începe să compună în stilul lor, întărind nota argotică. Una dintre balade, dedicată vidanjorilor din Ploieşti, începe să circule printre elevi, aducând autorului primele semne de recunoaştere a talentului.