9 martie. Legenda celor 40 de mucenici

Mucenicii erau soldați creștini de diferite origini: greci, romani și armeni care au trăit pe vremea împăratului Licinius (308 – 324) și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. În acea perioadă, cei care își manifestau credința în Dumnezeu este asupriți. Astfel, după ce guvernatorul Armeniei a aflat de credința celor 40 de Mucenici, le-a ordonat să se lepede de Dumnezeu.

Aceștia au refuzat și au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre. După ce i-a chinuit, le-a poruncit să se arunce în râul Sevastiei unde urmau să aibă parte de o moarte cruntă din cauza gerului.

De asemenea, legenda spune că în timp ce erau în apă și îndurau gerul, mucenicii au început să se roage la Dumnezeu ca să-i scape. Rugăciunile lor au fost ascultate și apa s-a încălzit, gheața s-a topit și au apărut 40 de cununi strălucitoare.

Pentru că au fost scoși vii din lac, a doua zi, guvernatorul  a poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele și astfel toți au murit. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile lor, acestea au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere.