audio INTERVIU cu dirijorul Adrian Morar: „Dacă efectul este pozitiv, publicul se bucură. Dacă nu, înseamnă că dirijorul are o problemă”

În HITVoice este, în această săptămână, Adrian Morar, dirijor Opera Națională Română din Cluj. Este prezentat ca fiind prezent pe scenele publice din România, cunoscut publicului meloman și recunoscut de critica de specialitate ca un dirijor ce se evidențiază prin profesionalismul și nivelul artistic ridicat pe care îl impune fiecărui spectacol pe care îl dirijează. Susține vineri, 14 octombrie, de la ora 19.00, un concert simfonic cu Orchestra Filarmonicii Moldova și solistul Aurelian Băcan. Domnule Adrian Morar, dacă ar trebui să folsiți un singur cuvânt pentru a descrie ceea ce face și este un dirijor, care ar fi acel cuvânt?

Adrian Morar: În primul rând, trebuie să mulțumesc pentru prezentarea făcută. După aceea, ce să zic, sunt cuvintele unor prieteni care mă descriu după cum mă cunosc. După aceea, pentru că au o ordine, rezonează oamenii cu care lucrez. Dacă efectul este pozitiv, publicul se bucură. Dacă nu, înseamnă că dirijorul are o problemă. Deci întotdeauna, încerc să mă adaptez la oamenii cu care lucrez. Aici, la Filarmonica Moldova, este o orchestră care, de la primul acord de acum nici nu știu, 12 ani, 11 ani, am început o colaborare frumoasă și cu fiecare concert, cu fiecare program propus, am încercat să ne simțim mai bine decât într-o familie, să fim parteneri buni, sinceri și publicul să se bucure de acest parteneriat.

Violeta Cincu: Repetați înainte de spectacol în sala care e închisă publicului și repetați pe propria răspundere. Ce spune asta despre condiția artistului din industria de muzică clasică, ca să spun așa?

Adrian Morar: E o întrebare dificilă, la care nu aș vrea să vă răspund, dar în același timp, sigur că cineva răspunde pentru asta că altfel nu s-ar putea în România. Pe de altă parte, se poate și mai rău.

Violeta Cincu: Adrian Morar, dirijor la Opera Națională din Cluj. Dacă am asemui o orchestră cu o echipă, dumneavoastră sunteți antrenorul. Ce sport ați alege?

Adrian Morar: Nu, nu, e o întrebare prea dificilă și spectatorii vor aștepta de la mine un răspuns pe măsură. Mie îmi place fotbalul, dar prefer baschetul, este despre modul de a gândi. Ce face stânga cu dreapta, cum se aseamănă gândirea noastră. Cu toții avem pregătire, cu toții ne antrenăm, dar ideea este să fim unu unitar.

Violeta Cincu: Și asta trebuie să facă antrenorul, dirijorul?

Adrian Morar: Mult mai mult. Să îi stimuleze, să îi încurajeze, mai mult decât să îi corecteze pentru că e vorba de nivel și performanță. Nu este o orchestră care să fie educată. Este o orchestră cu care trebuie să faci un parteneriat. Sunt orchestre pe care, într-adevăr, trebuie să le înveți ca să ajungă la un anumit nivel, dar sunt ansambluri care cunosc acest nivel, doar trebuie să fie făcute să sune așa cum a scris compozitorul, iar eu sunt, să zic între ghilimele, avocatul compozitorului.

Violeta Cincu: Ne-am întrebat mereu cât de complexă este arta de a dirija pentru că observăm că priviți către instrumentiști, dați intrarea, urmăriți partitura. Câtă atenție distributivă trebuie să ai și se intră într-o anumită transă între dirijori și orchestră?

Adrian Morar: Ochii sunt așteptați de instrumentiști. Având în vedere că vineri este un program mai puțin cântat, un program din literatura românească, cu atât piesele sunt mai noi, dar acest schimb de priviri poate nu vizibile, nu ca jaloane, repere, ci ca schimb de energie, ochii sunt cei mai importanți. De aceea, lucrarea trebuie să fie în cap, nu capul în partitură. Deci trebuie memorată lucrarea.

Violeta Cincu: Limbajul trupului e important. Ce are special Adrian Morar? Cum folosește acest limbaj pentru a conduce orchestra? Ați identificat, aveți ticuri?

Adrian Morar: Pregătirea mea este de dirijor de cor, așa scrie pe licență. Evoluția mea ca dirijor de orchestră presupune și la ora aceasta multă atenție față de limbajul simfonic. Gestul simfonic este mult mai lipsit de ornamente, de brizbizuri, de lucruri neesențiale. Orchestrantul urmărește, într-un plan așa orizontul vârfului baghetei. Acel vârf al baghetei trebuie să îi dicteze lui foarte multe indicii, foarte multe din așteptările sale, tempou, nuanțe, caracter.

Violeta Cincu: Într-un fel, dirijorul se aseamănă cu un vrăjitor și nu îi aseamănă doar bagheta.

Adrian Morar: Aici aveți dreptate, fără să vă răspund.

Violeta Cincu: Ce vă doriți să cântați și nu ați făcut-o până acum?

Adrian Morar: Mult mai multe lucruri nu am făcut până acum decât am făcut. Sunt foarte multe lucruri pe care le doresc. Într-o viață, mult mai multe lucruri nu faci decât faci. De cele mai multe ori mi-am dorit să interpretez repertoriul romantic, dar mă simt foarte bine și în repertoriul contemporan. Nu vă spun ce îmi doresc. Să fie și să fim sănătoși să putem face cât mai bine ceea ce avem ocazia.

Violeta Cincu: După doi ani de pandemie, din nou în fața publicului. Cum e să simțiți publicul, să auziți aplauzele, chiar și atunci când nu trebuie și telefonul mobil uitat deschis.

Adrian Morar: Exact asta spuneam. Mult mai important este să fii acolo, să-i reprezinți pe compozitorii care i-au oferit diferite ipostaze, dar la care să fie martor publicul. Noi am încercat să prezentăm imprimări, să fim online, dar această absență ne-a marcat. De aceea, ne bucurăm că publicul ne încurajează și ne ajută cu prezența sa.

Violeta Cincu Un mesaj pentru melomanii ieșeni?

Adrian Morar: Pentru că au întotdeauna au fost alături de Filarmonica Moldova, îi așteptăm și de data aceasta.