Regizorul Bogdan Budeș: Bună ziua. În seara de 9 septembrie se va juca cu Cristiana Luca, care va juca rolul Olgăi. Cele două actrițe joacă pe rând. Da, este o întrebare foarte mare, de ce ar trebui ieșenii să meargă la acest spectacol. Noi credem că este un spectacol bun, ținând cont și de faptul că are o viață destul de lungă, premiera a fost în 2015 și ne bucurăm că acest festival nu are o limită de vârstă pentru că pentru producția de spectacole, sunt festivaluri care nu invită decât producții noi, sunt festivaluri care invită producții care nu au mai fost și așa mai departe. Eu cred că cei care vor veni acolo, pentru că e foarte complicat în cazul unui spectacol de teatru să vezi ce se întâmplă în spectacol, eu cred că vor pleca satisfăcuți. În cei șapte ani de reprezentații, eu nu am auzit decât o singură dată pe cineva care a ieșit nemulțumit de la spectacol din cauza limbajului din prima parte, care e foarte necesar, un limbaj din cauza căruia avem și acea limitare de vârstă. Noi credem că este un spectacol care ne-a ieșit și un spectacol care ține. Nici nu ține mult, asta e foarte important la teatru, să nu țină foarte-foarte mult.

Violeta Cincu: Teatrul de Artă de la București vine la Iași cu Dureri Fantomă, de Vasili Sigarev. În prezentarea spectacolului se spune că lumea lui Sigarev este o radiografie a unei societăți sărace, a copiilor fără copilărie, a oamenilor care trăiesc în memoriile celor dragi sau a celor simpli. Cum vă doriți să iasă ieșenii de la acest spectacol și cum ies în general spectatorii? Ca niște cărți cu foile răscolite, răvășite, învățând ceva?

Regizorul Bogdan Budeș: Cei mai mulți spectatori ies răvășiți de la spectacol pentru că în ciuda acestei lumi negre a lui Sigarev, el știe să lase la final o rază de speranță și de asta ne-a și plăcut textul ăsta. Textul este foarte dur în prima parte, dar raza de speranță de la final face acea lume digerabilă pentru că în general, lumea refuză să vină la spectacole de teatru contemporan pentru că ar oglindi viața așa cum este ea. Sigarev, în scrisul lui, oglindește viața așa cum este ea, fără niciun fel de floricele, dar, la final îți spune că există și o ieșire.

Violeta Cincu: Ce ar spune Bogdan Budeș despre regizorul Bogdan Budeș celor care nu știu nimic despre el?

Regizorul Bogdan Budeș: Da, asta este o discuție în sine. Nu știu, îmi place foarte mult teatrul, lucrul cu actorii, m învățat foarte mult de la învățătorul meu rus, de la foarte mulți regizori români cu care am colaborat în calitate de traducător, mie plăcându-mi de foarte multe ori să merg la repetiții în prima fază de pregătire a spectacolului pentru a peria textul împreună cu distribuția. Ar fi foarte multe. Nu știu ce să selectez acum despre mine, așa că nu prea îmi place să vorbesc despre mine. Îmi place să vorbesc doar făcând spectactolele pe care le fac.

Violeta Cincu: Au fost doi ani de pandemie. Teatrul de Artă București, Teatrul Independent, cum a trecut peste această perioadă și ce urmează?

Regizorul Bogdan Budeș: Foarte greu, o să vorbesc în numele Teatrului de Artă, deși nu sunt angajat al acestuia, acolo mi-am făcut majoritatea spectacolelor din București. A trecut foarte-foarte greu, a fost la limita închiderii. Pur și simplu, toți colaboratorii, inclusiv eu, am fost nevoiți să lansăm o campanie de crowdfunding pentru a se plăti chiria în perioada aceea, când efectiv nu s-a jucat absolut nimic și, din fericire, lumea a reacționat foarte bine. Cred că urmează spectacole noi și, sper eu, bune. Eu am făcut un nou spectacol acum după David Mamet, Oleanna, care a fost foarte bine primit, deocamdată. El s-a jucat pe final de stagiune, anul trecut și nu îmi pot da seama, abia acum o să vedem în noua stagiune cum o să meargă.

Violeta Cincu: Acest spectacol se poate vedea în București, așadar.

Regizorul Bogdan Budeș: Da, se poate vedea în București și, sperăm, să îl și deplasăm, mai ales că e vorba de doi actori și un birou minimal, un birou. E vorba de un birou și de două scaune și cred că merită văzut pentru că David Mamet s-a ocupat în acest text de un lucru care se face simțit tot mai mult și în societatea românească, și anume corectitudinea politică. Toată lumea știe ce înseamnă asta, unii cred că ăși imaginează că știu, dar David Mamet a intuit mugurii a ceea ce astăzi se numește cultura Woke și așa mai departe. A intuit acest lucru încă din 1992 și a scris acest text pe o confruntare între o studentă și profesorul ei.

Violeta Cincu: Bogdan Budeș, sunt deschise teatrele tradiționale experimentelor noilor metode neconvenționale de a face teatru, unui alt gen de texte decât cele clasice?

Regizorul Bogdan Budeș: Mi-e foarte greu să vorbesc în numele teatrelor convenționale, de stat. Ca regizor, cred că dacă experimentul promite, deși foarte greu că poate duce în direcții necunoscute, el ar putea fi preluat în repertoriul unui teatru. Teatrele de stat, de cele mai multe ori, își păzesc spatele printr-un repertoriu care trebuie să meargă pentru că au de dat socoteală la primării și așa mai departe și atunci e foarte greu. Eu cred că tocmai, având siguranța financiară din partea unor donatori de credite stabili, tocmai teatrele de stat ar trebui să încurajeze, în sălile mai mici, sigur, nu pe scena principală a teatrului, să încurajeze diversele experimente teatrele cu concursuri înainte, să selecteze regizori și așa mai departe. Teatrele independente nu își permit acest lucru pentru că ele trebuie să își găsească un balans între spectacole care încearcă să aducă și o anumită calitate în munca echipei și spectacole vandabile, comerciale, să te ajute să îți plătești chiria, gazul, lumina și așa mai departe.

Violeta Cincu: Trebuie să precizăm că Dureri Fantomă de Vasili Sigarev, spectacolul care se va juca vineri, 9 septembrie, la Ateneul Național din Iași de la ora 19.00, este un spectacol premiat.

Regizorul Bogdan Budeș: Da, este un spectacol premiat și-n țară. George Constantinescu a luat vreo trei premii, am impresia, și a luat marele marele premiu la un festival din Rusia, iar la acest festival, de 11 ani, cred că e la XIII-a ediție anul acesta, dacă se mai face în noile condiții geopolitice, culturale, nu știu dacă se mai face. Acolo sunt invitate, de obicei, spectacole cu piesele foștilor lui studenți care au învățat de la el să scrie teatru și care sunt destul de mulți. De pildă, în 2017, când am fost noi, au fost 35 de spectacole din 11 țări.

Violeta Cincu: Bogdan Budeș, regizor. Vă alegeți piesele în funcție de ce? Să aibă decoruri minimaliste pentru că se joacă în teatre independente, să aibă puțini actori și cum sunt actorii care preferă să joace în teatrul independent și nu pe scena unui teatru de stat? Deseori, angajările sunt și blocate.

Regizorul Bogdan Budeș: Încep cu finalul. Ei joacă în texte care le plac, faptul că sunt angajați sau nu e mai puțin important. E cumva mai bine să ai un actor angajat pentru că în felul ăsta are liniștea dată de salariu și poate veni la repetiții, pe de altă parte, apare impedimentul programării spectacolului pentru că pot avea repetiții la sediul unde este angajat sau deplasări. Din păcate, da, atunci când mă gândesc la un teatru independent, de pildă când am montat la Brăila un spectacol după Panait Istrati, nu m-am gândit câte personaje o să am. Aveam toată ditribuția teatrului și din distribuția teatrului puteam să aleg ce am nevoie. Când montezi într-un teatru de stat, nu ai această limitare. Când montezi într-un teatru independent, sigur că ai această limitare pentru că e greu să îi aduni la repetiții, la final, când se trage linie, oamenii ăștia sunt plătiți din bilete, nu există altă posibilitate și e normal, o sumă împărțită la mai mulți dă mai puțin pentru fiecare, dar, de cele mai multe ori, îmi aleg textele, să fiu sincer, dacă îmi plac, dacă îmi spun ceva, nu e nimic misterios aici. Îmi place să citesc teatru și dacă se întâmplă să fie cu puține personaje, acum în privința decorului și un spectacol cu două personaje poți să îl faci cu un decor grandios sau numai cu o masă, problema e că dacă faci un spectacol cu o masă și două scaune, asta să fie o alegere estetică, nu o limitare datorată bugetului.

Violeta Cincu: Regizorul Bogdan Budeș, care e cea mai mare recompensă pe care o primiți după spectacole, după ce vă chinuiți, regizați, bineînțeles că există și momente de nervi, dar ce vă face să continuați pe acest drum?

Regizorul Bogdan Budeș: Mă gândesc că e ceva foarte prozaic, nu știu cum să explic asta în cuvinte. Mie îmi place să ies după spectacole, la majoritatea merg ca să văd ce se întâmplă cu ele. Îmi place să ies și să văd spectatorii ieșind. Poate să pară o prostie, dar îmi place să mă uit la ochii lor și mă încarcă energia cu care ies ei din sala de spectacol. E foarte-foarte simplu, nu vreau să construiesc ceva poetic, îmi place să văd acești oameni ieșind din sala de spectacol, zâmbindu-și sau având o reacție de moment, o onomatopee. Ăsta este lucrul care mă face să continui în speranța că ceea ce simt eu când am citit piesa, am reușit să le transmit și lor cu ajutorul actorilor, firește.

Violeta Cincu: Clasica, celebra și, să spunem, încheierea clișeu, un mesaj pentru ieșeni.

Regizorul Bogdan Budeș: Mi-aș dori să umple sala pentru că la spectacolul ăsta am constatat că, deși actorii sunt antrenați să joace pentru orice fel de sală, oricât de goală sau plină ar fi, schimbul de energie între actori și sală la acest spectacol sau la acest tip de spectacol, care are o parte comică și una dramatică, schimbul de energie este aparte. Ar fi păcat să rateze chestia asta.