Jurnal de bord – Afterhills zilele 5 & 6 + weekend summary

Probabil că v-ați spus ceva de genul: da, bine, a scris câteva zile și după aia s-a lăsat. Wrong! Având în vedere că deja eram la ziua a cincea și nu aș fi putut să vă zic ceva radical diferit de zilele dinainte, am zis să fac un articol cu de toate pentru ultimele două zile de Afterhills.

Sâmbătă

Nu dați banii pe prostii, luați căști de protecție la copii

Pentru ziua 5 de After am zis să fiu și eu cool și să nu mai ajung prima la locație, așa că am pornit, dandy și relaxată, când era deja întuneric bine afară. Acolo, party-ul pe bune încă nu începuse, iar eu nu aveam neapărat targeturi pe listă, așa că am încercat să ma bucur de atmosfera de festival. Basically, atmosfera era la fel de relaxată ca și în zilele precedente, lumea se bucura de răcoare (care, între noi fie vorba, era cam prea strong), cu mic, cu mare, mai cu părinți, mai cu bunici, mai cu nepoți. Că veni vorba de copii și nepoți, vreau să menționez două lucruri la capitolul ăsta:

• Hai să numim situația un cumul de factori neconcordanți: aveai în festival mulți copii, și când zic copii mă refer la preteens (sub 13 ani), iar pe scenă se cânta (la un volum dubios de tare chiar și pentru gustul meu) rap dintre cel mai necenzurat, plus comentarii „vibrante” între piese. De asemenea, erau mulți copii și la stand-up, unde tot se mai scapă câte un cuvânt-două-nouă care nu-s chiar child friendly. Nu sunt vreun lup moralist, but think of the children. Acuma, vina e a tuturor și a nimănui că acei copii poate vor veni acasă cu vocabularul nițel mai colorat. Pe de-o parte, poate că nu toată lumea se informase asupra lineup-ului, dar pe de altă parte, nici nu e un festival PG-13.
• Am văzut multă lume cu copii mici, la modul mici de erau plimbați în cărucioare și marsupii (dacă așa le zice), fără căști de protecție pentru urechi. Și aici sincer, nimeni nu poate învinovăți organizatorii, fiindcă oamenii ăia au anunțat că sunt căști de vânzare la standul de merch. Nu e în regulă deloc să expui copii mici la asemenea poluare fonică. Gândiți-vă așa: dacă vouă vă țiuie urechile după un concert, un bebeluș cum s-o simți? Mă gândesc că, pentru a evita expuneri din astea probabil din necunoștință de cauză, să se repete informația la intrare fiecărui părinte cu un copil mai mic de 12 ani: copil + căști = everybody happy.

Main Stage, baloane, artificii, branduri

Am mai prins frânturi din chestii faine în seara aia, dar m-am ambiționat să stau cât mai mult să văd și eu când se activează lumea. A meritat, zic. Digeiala de la Main Stage, care de obicei începe undeva după miezul nopții, adună toată suflarea din festival care a venit anume ca să se distreze. Și pe bună dreptate, n-ai cum să rămâi impasibil la bași care te gâdilă în piept și la beaturi care te trag la dans – sau orice altă formă de manifestare pe muzică. Evident că trebuia să fie ceva event de highlight la Main Stage, evident că momentul era oferit de unul dintre parteneri și evident că s-a lăsat cu niște baloane imense în public, pe care cred că fiecare persoană și le dorea. Hey, cu toții suntem copii, da? La 3 dimineața aș mai fi stat, în ciuda frigului și oboselii, dar am zis că e și mâine o zi.

Duminică

E și mâine o zi alea-alea, bla-bla, aha, sigur. Nu credeam că o să trebuiască să recunosc așa ceva vreodată, dar… n-am mai putut. Știu, v-am dezamăgit. Dar pentru ce vreau să vă povestesc cred că sunt suficiente cele 5 zile de care am avut parte. În orice caz, am petrecut vreo 3 ore la fața locului, măcar de complezență.

Odată cu găinile, doar că invers

Cum deja eram teleghidată, am zis să vin devreme tare (adică pe la 17 eram deja acolo), cu gândul că, dacă vin devreme, plec devreme. Cred că am deschis festivalul în ziua aia, era de o pustietate atât de faină, încât m-am pus într-un hamac și am așteptat să înceapă ceva. Orice.

Bineînțeles, când am plecat eu venea puhoi de lume, semn că se mai voia distracție. Party să fie!

Proba de foc: cum să rămâi fără niciun ban pe brățară

Unul dintre momentele în care îți devine clar că se încheie festivalul e când trebuie să îți scoți banii de pe brățară. Din ce-am mai văzut, procedura e simplă: te duci frumos la cash point, zici bună ziua/seara și că dorești să scoți banii. Ei bine, la After s-a schimbat placa. Din câte am înțeles, se percepe o taxă de operare de 5 lei, dar trebuie să ai pe brățară minimum 10 lei (ca în final să ți se restituie 5 lei). Cum mi s-a părut mult prea alambicată toată treaba, m-am apucat să potrivesc consumabile după suma ce-mi rămăsese. Și mi-a și ieșit.

Bine, dacă aveai conectată brățara la card nu trebuia să îți bați capul cu așa ceva, fiindcă toți banii îți reintră în cont automat. Iar dacă ai uitat să îți scoți banii la fața locului, poți completa un formular de refund, aștepți perioada necesară etc.

Ce n-am aflat încă este ce se întâmplă cu banii nerevendicați. Sper poate că ajung ca donație undeva. Așa ar fi frumos.

Afterhills Weekend 2 – bifat

Per ansamblu, Afterhills a fost un festival fain. Oarecum mic, mult mai așezat decât băieții mai mari din sud și din vest, dar el nu se grăbește. Are timp să crească. E abia la a treia ediție și nu pare că intenționează să se oprească. Nu am de gând să îl compar cu alte festivaluri, dar voi face din când în când paralele între ediția de anul trecut și cea de anul acesta, fiindcă mi se pare cel mai fair ca punct de referință.

• Timing-ul este esențial

De la deschizător de sezon, cum a fost anul trecut, a ajuns să încheie vara, iar asta, pe undeva, l-a costat. Una e când abia dă căldura, lumea nu e prin concedii, studenții n-au plecat încă nicăieri, au finanțele gata pentru vară, iar alta e când ești deja sătul după o vară întreagă (fie că te-ai plimbat, ai fost la festivaluri sau nu), ajuns la sațietate de show-uri live, cu bugetul deja alocat pentru alte chestii, în prag de școală sau de facultate. Nu vreau să judec, dar poate și asta a influențat oamenii dacă să își ia bilet sau nu pentru Afterhills. O altă chestie discutabilă este întinderea pe două weekenduri. Am mai auzit vorba go big or go home, dar în cazul de față poate e mai bine să ai 3-4 zile concentrate decât 6 zile aerisite, iar în săptămâna dintre weekenduri singura atracție să fie recitalul de greieri. Aici ar merge vorba aia cu less is more.

• Location, location, location

Cred că cel mai mare tam-tam a fost în legătură cu schimbarea locației. Într-adevăr, e mult mai lung drumul, dar, de bine, de rău, nu mai e același trafic pe care l-ai fi avut la ERA. Și în plus, faci și o miniexcursie, te mai plimbi puțin, mai respiri niște aer curat pe drum… Locația a fost considerabil mai mare decât cea a edițiilor anterioare, ceea ce, pe de-o parte, a dat un aspect aerisit și nu insufla ideea de claustrofobie, însă pe de altă parte, dimensiunea a acționat în defavoarea festivalului, dând impresia că nu era lume mai deloc. În fapt erau, doar că erau foarte răspândiți.

• Nu se pune preț pe distracție, dar…

Am mai vorbit despre prețuri și în rezumatul weekendului trecut. Luate separat, fiecare weekend are un preț cât de cât standard pentru genul ăsta de festival, dar care se vrea într-o ligă în care nu a ajuns încă. Mai are puțin de lucru până când balanța preț-experiență va sta în echilibru. Însă nu trebuie să fim nici absurzi și nici cârcotași. Orice costă; au fost mobilizate totuși multe resurse pentru aceste două weekenduri. Dar chiar și așa – probabil cu o tentă nițel subiectivă o spun –, prețul de aproximativ 150 de euro pentru ambele weekenduri încă nu se justifică pentru atmosfera, lineup-ul și activitățile puse la dispoziția publicului.

Dacă vi se pare că am heitărit pe ici, pe colo, vă asigur că nu asta am intenționat. Însă am vrut să relatez cât mai transparent experiența unui festival aflat la început de drum într-un mediu deopotrivă reticent și dornic de evenimente de genul. Afterhills are potențial să devină mare, da, chiar în zona Moldovei, unde cosmopolitismul nu e în floare, dar care dorește totuși să își găsească propria identitate în materie de festivaluri.

Afterhills anul acesta s-a simțit ca un festival de juniori sau ca unul de familie, lumea părând să fie mai tentată de ideea de a sta la aer cât mai aud niște muzică live decât să vină dedicat pentru vreo trupă. Însă a existat și acea categorie de public care a venit să se distreze și punct. Ceea ce nu era deloc imposibil de făcut. În final, după ce m-am prins care-i vibe-ul, m-am distrat chiar foarte bine, lăsându-mă dusă de val, de muzică și de bași. Deși nu a avut atmosferă energică, Afterhills îți permitea să te manifești după cum îți dictează sentimentele, îți punea la dispoziție mult loc și multă muzică. De acolo te descurci.

Deci, deși nu a fost top of the line, Afterhills s-a străduit să facă ceva frumos pentru Iași și pentru zona Moldovei, drept pentru care nu putem decât să sperăm că pentru la anul va învăța din experiența aceasta și se va obișnui cu noua sa locație.

Jurnal de bord încheiat. A raportat Edith Pop. În hibernare până la următorul sezon.

#ttyl