Radio Hit

Playlist

BEN SAUNDERS - Dry Your Eyes

Mike Posner - Song About You

KATRINA + THE WAVES - Walking On Sunshine

HIT play live

Green Arrow

πkant

Jurnal de bord – Afterhills ziua 4

  • august 31, 2019
  • Cincu Violeta

Se făcea că într-o zi faină de 30 august începea weekendul al doilea din Afterhills și ultimul weekend propriu-zis de vară, ocazie numai bună de mers la festival în aer liber. După ce am rezistat eroic la primul weekend, trebuia să-l bifez și pe acesta. Deci, cu hype-ul la purtător, am setat destinația Dobrovăț și, având în vedere că weekendul trecut am experimentat shuttle-ul festivalului (8/10, would recommend), am zis acum să încerc experiența cu mașina.

Tragem la sorți cine e DJ pe mașină

OK, deci vineri, cred că trecuse pragul critic de trafic (era în jur de ora 19), așa că ne-am înarmat cu spiritul de festival și ne-am pornit. Toate bune și frumoase… până pe șoseaua Bucium. M-a descurajat traficul de bară-la-bară-mers-cu-viteza-melcului-adormit, dar n-a durat foarte mult și m-am liniștit, fiindcă distracția asta a tinut doar cât am traversat podul spre Bucium. După aceea, drumuri bune, colegu’!

O coadă, ceva?

Am ajuns într-un timp respectabil la fața locului, dar trebuie să îi menționez pe voluntarii de la parking. Echipați cu măști împotriva prafului care se ridicase ca o pâclă pe tot tăpșanul transformat în parcare, oamenii ăia au dirijat așa fain (zic eu) toate mașinile și era o ordine aproape nemțească în parcare. Good job, mă băieți!

După experiența weekendului trecut, mă pregăteam (cu o anumită satisfacție malițioasă, ce-i drept) să văd coada de sute de metri la brățări. Yeah, no. Nici măcar la filtrul de securitate n-am stat cine știe cât. Nu era mai nimeni. Nada. Niemand. Intrigată (pozitiv), m-am apucat să fac sondaj cum e pe la shuttle și mi s-a zis că era coada mai mare la preswap (adică la procedura dat-bilet-primit-brățară) la Palat decât era la bilete de autocar. Fair enough.

Am venit să festivălim

Eu recunosc, mă așteptam ca lumea să o fi gândit strategic și să fi venit cu chef și mindset potrivite cauzei. Într-adevăr, era considerabil mai multă lume decât weekendul trecut. Indubitabil. Dar parcă tot nu răzbătea că ești la festival. Era așa mai mult un vibe de picnic. Și lumea nițel adormită. Din ce-am văzut cât m-am plimbat, majoritatea găsiseră un loc comod de stat jos, mâncau câte ceva, ba se mai plimbau. La scene (exceptând Main Stage-ul, unde erau cei mai mulți oameni) era destul de liber, deși se auzeau sounduri faine. OK, fine, poate era devreme.

Ați auzit și voi poate gluma aia: „dacă vin Subcarpați și Macanache, ai deja un sfert de festival”. It’s funny cause it’s true. Eu am o teorie: dacă la Subcarpați nu se animă publicul, ceva e în neregulă. Deci, pentru mine, ăsta e cel mai sigur etalon de care dispun. Se făcu ora și m-am îndreptat spre Main. Am înaintat fără probleme până destul de aproape de scenă – in my book, not good. Dar am zis, hai, că se adună lumea. Și așa a și fost. Probabil cea mai multă lume văzută la Main ediția asta de After. Din experiențe anterioare, toată lumea cântă la Subcarpați. Eh, s-a cântat și aici, dar mai soft. Atât de soft, încât trupa a renunțat să mai sară și au dat-o pe alocuri pe acoustic sets. Mna, au adaptat după situație. Au mai fost și mici scăpări la capitolul sunet – cea mai frecventă situație fiind volumul instrumentelor mai tare decât cel al vocilor. De altfel, show-ul foarte fain, as per usual (da, OK, e strict părere personală, dar cred că puteți fi de acord cu mine).

Stagecrawl

După Subcarpați urmau cei de la Morcheeba, care au cântat foarte fain, foarte chill (am auzit și un cover David Bowie – nice). Stând la ceva distanță în spatele cortului tehnic, am avut îndeajuns loc să am o privire de ansamblu: lumea nu depășea cortul tehnic (v-am mai zis: cel mai strategic punct de reper) și nici nu părea că sunt prea pe vibe. Că erau la screening sau la concert live, pentru public părea a fi totuna – sau cel puțin asta e impresia pe care mi-a dat-o scena. Cum stând pe loc se făcea cam prea răcoare, am zis să trec pe la toate scenele să văd cam care e vibe-ul pe-acolo. La Gamma era ceva lume, mixa Hugo Kant și se auzea foarte fain, dar nimic over the top. Am găsit și Omega stage, undeva pe la Chill Zone, dar acolo erau fix o mână de oameni – mare mood killer.

Cu părere de rău, am evacuat zona și am mers să bifez ce credeam că o să fie ultimul punct pe seara respectivă: Silent Disco Dome. Pot spune că acolo (după părerea mea) a fost cel mai fain. Recomand canalul 2. Pentru cine nu a experimentat niciodată, Silent Disco este practica de a te aduna într-o incintă unde, de regulă, mixează 3 Djs (în stiluri diferite), ți se dă o pereche de căști și ești liberi să alegi ce vrei să asculți. Silent Disco e mai mereu fain, mai ales într-o încăpere cu lightshow și visuals cum e domul de la After. Faza mai puțin faină a fost că semnalul de la căști rămânea pe zonă cam cât și unde voia el, deci trebuia să dansezo-explorezi unde se aude mai bine.

După ce m-am încălzit suficient, am făcut un ultim stop la Main Stage, unde cred că se adunase toată lumea care mai avea energie. Pentru că, după cum știm, regula generală la festival e că după miezul nopții e rost de digeială energică și piese cunoscute remixate. Ceea ce e OK. Gloria Gaynor – I will survive cu ceva dubstep merge la fix cât îți cauți mai mult la ghici mașina prin parcare.

Alo, mai ușor cu agitația

Per total, a fost o seară de festival decentă. Dar mereu e loc de mai bine. Au fost multe plusuri, de genul lume mai multă, un stand-două noi, interpret pentru persoanele fără auz la mainstage (o inițiativă super, nu prima din țară, dar probabil că prima pentru Iași). Însă lipsa de unitate a ambianței dă puțin senzația de random și nu pare totul chiar închegat.

Cât despre public, ori e ostenit după o vară plină, ori e mai relaxat decât am crezut. Nu judec, pur și simplu fac niște observații. Lumea s-a distrat, din câte am văzut, dar energia aia faină care definește un eveniment de genul era cam greu de găsit. Deci, e cam pe stilul fiecare pentru el.

Mai sunt încă două zile de Afterhills, care pun la bătaie headlineri faini ce merită văzuți. Dacă nu găsim mood-ul de festival la fața locului, măcar să ni-l aducem cu noi în ghiozdane.

Jurnal de bord încheiat. A raportat Edith Pop.

#ttyl