Radio Hit

Playlist

BEN SAUNDERS - Dry Your Eyes

Mike Posner - Song About You

KATRINA + THE WAVES - Walking On Sunshine

HIT play live

Green Arrow

πkant

Jurnal de bord – Afterhills ziua 1

  • august 27, 2019
  • Cincu Violeta

Încântată de ediția de anul trecut a festivalului Afterhills, evident că abia așteptam să aibă loc din nou. Am avut ceva de așteptat, dar cu toate acestea mi s-a părut inspirată ideea de a-l muta la sfârșit de sezon, cât și în altă zonă. Ai timp să te reculegi, fizic și financiar, și mai schimbi și peisajul.

Excursie Palat-Dobrovăț

Așadar, ca orice om cu program 9 to 5, am luat decizia să merg cu shuttle-ul pus la dispoziție de organizatori – autocare confortabile, muzică super decentă. Best decision ever. Preț foarte OK – 10 lei per drum, în condițiile în care faci pe puțin 30 de minute de la Palat la locația festivalului. Într-adevăr, există opțiunea de priority boarding, costând 25 lei, care, cel puțin la orele când am mers eu (20-21 respectiv 2), nu părea a-și avea rostul. N-am stat la nicio coadă, n-a trebuit să aștept deloc. Totul la 10 lei.
Drumul în sine, în regulă, pe ici-colo se mergea bară la bară, dar fluid. Pentru orele 20-21 s-a circulat OK. Durată traseu: 45 de minute.

Marea așteptare

Ajunsă la fața locului dau nas în nas cu Accreditation Point, de care nu aveam nevoie, și eram cam în derută încotro e intrarea în festival. Niște voluntari amabili și săritori ne-au indicat direcția corectă, spre care am făcut doar câțiva pași și ne-am împotmolit într-o coadă ca pe vremea lu’ Ceașcă. Motivul? Stăteam la coadă să validăm biletele și să ne luăm brățările. Toată distracția asta a durat cam 2 ore și ceva. Cât stăteam la coadă (într-o obscuritate întreruptă doar de farurile mașinilor și flashurile de la scene), lumea vorbea, făcea glume, nimeni nu părea din cale-afară de ofensat de așteptare. Uitându-mă în lungul aleii, din loc în loc, pe copaci erau prinse afișe cu sloganuri green, de genul „save the planet”. Foarte în regulă, doar că, stând două ore la coadă, mai bei o apă, mai ronțăi ceva, mai fumezi o țigară și… niciun coș de gunoi în zare. Așa că mi-am dosit deșeurile prin buzunare, în așteptarea întâlnirii cu un coș de gunoi.
Într-un final ajung la check-in point și, spre surprinderea mea, coada imensă la care am stat se datora unor motive necunoscute, fiindcă la ticketing nu era câtuși de puțin lipsă de personal. Dimpotrivă, erau pe puțin 6 rânduri pline ochi de voluntari echipați cu laptopuri. Însă am observat că oamenii erau derutați către care desk să se îndrepte. În fine, procedura a durat 5 minute, cu tot cu security check, care, în funcție de persoana care efectua verificarea, era mai mult sau mai puțin riguros.

Veni, vidi, direcția food & drink area

Normal că după 3 ore ești deshidratat și înfometat, drept pentru care, după ce am scanat brățara și am făcut top-up, m-am dus direct să inspectez zona de foodcourt. Și nici măcar n-a trebuit să stau la vreo coadă. Din experiență personală, asta mi se pare ciudățel. Era chiar foarte liber. OK, înțeleg, era aproape 12 noaptea, iar majoritatea lumii era pe la main stage, care arată foarte fain, apropo. La bar, prețuri de festival – bere la draft 8 lei, răcoritoarele cam tot pe acolo, tăria 10 lei 30 ml, cocktailuri 20 lei. Not bad, not terrible. Însă pe la mijlocul comenzii ni s-a spus că cutare băutură nu e și nici asta nu e, dar ne poate da din astalaltă. Ăăă… OK.
În schimb, la mâncare nu au fost complicații: aceleași branduri îndrăgite, aceleași prețuri de festival (între 15 și 30 lei).

Te fac o tură de After?

După ce mi-am revenit din hipoglicemie și deshidratare, am zis totuși hai, domne, să vedem festu’. Main stage-ul arată într-adevăr foarte fain noaptea. În formă de piramidă, cu jocuri de lumini și tot tacâmul – e foarte eyecandy. M-am lovit de aceeași „problemă” totuși, era foarte liber. Am trecut pe lângă Gamma Stage unde se trăseseră deja obloanele, deci era nițel trist, iar în rest erau tot soiul de pavilioane și zone ale partenerilor, care, din nou, la ora aia erau fie închise, fie păreau că încă nu erau gata cu montajul. Prea multe nu vreau să spun, fiindcă nu am apucat să văd totul, las taskul ăsta de făcut pe lumină.

#maivenim

Undeva pe la ora 2 noaptea am părăsit ringul și ne-am întors tot cu shuttle-ul în care 3 sferturi din pasageri dormeau. Nimic în neregulă cu asta. De data asta drumul a durat cam 25 de minute. La un moment dat, ne trezim prin Podu Roș că oprește autocarul și ne invită pe toți să evacuăm zona. Aici e oprirea pentru retur, aparent. Ne-am felicitat între noi că am mers cu autocarul și ne-am dus să ne refacem puterile.

Concluzie

În primul rând, trebuie să spun că intenția acestui articol nu este nici pe departe de a face hatereală din oficiu. În niciun caz. Dorința este de a relata cât mai transparent și obiectiv, cu bune și cu rele, derularea unui eveniment de asemenea amploare, care pune Iașul pe harta festivalurilor din România.

Până acum nu pot spune că am rămas wow. Poate a fost ora nepotrivită, poate că a fost doar prima zi, dar, la momentul de față, raportând prețul la oferta festivalului, nu pare foarte echilibrat. Repet, este o primă impresie făcută la ceas de seară, drept pentru care vom continua această serie de articole.

Jurnal de bord încheiat. A raportat Edith Pop.

#ttyl