Radio Hit

Playlist

Mike Posner - Song About You

SUGARBABES - Teardrops

MICHAEL BUBLE - Love You Anymore

HIT play live

Green Arrow

πkant

Electric Castle: un soi de Neverland muzical, unde toți sunt Peter Pan

  • august 12, 2019
  • Radio Hit Redactia

Am lăsat să treacă așa de mult timp ca să apuce experiența să se așeze în memoria mea și să pot discerne dincolo de entuziasmul și opinia personale. Așadar, revin acum, după ceva timp, să vă povestesc, pe scurt, despre Electric Castle 2019.

Dacă urmăreați să citiți informații factuale, obiective, prezentul material face foarte puțin uz de așa ceva. În schimb, vă pot povesti cum un eveniment de asemenea anvergură poate aduce laolaltă sute de mii de oameni ca un singur organism, în sincron perfect unii cu ceilalți, în echilibru cu mediul înconjurător.

Tot perimetrul festivalului e ca sub un soi de câmp de forță; de cum ai trecut de poartă și dai cu subsemnatul cu brățara (promit că iei cu tine acasă acest obicei), intrii în altă lume. O chestie pe care am remarcat-o în acest al doilea an când merg la Electric este că marea de oameni din jurul tău sunt la fel de entuziasmați și de fericiți că sunt acolo ca și tine. Prin urmare, toată lumea zâmbește și e prietenoasă, de la staff până la participanți.

Spuneam câteva rânduri mai sus de organism în sincron cu mediul. Gândiți-vă la fiecare scenă de la Electric ca un organ, iar toți cei aflați acolo, ca microorganisme. Apoi, uitați-vă de sus la toată scena și vedeți organele vitale ale festivalului, pe deplin vascularizate. Ok, recunosc, e nițel plastică descrierea, dar asta este viziunea mea despre viața unui festival.

Revenind în plan real și concret (pe cât se poate), Electric Castle este o experiență pe care fiecare o simte și o percepe diferit, deci trebuie mers măcar o dată pentru a forma o opinie. E o adevărată provocare să îți faci un program de concerte (adică un orar cu toate concertele la care vrei să ajungi) și să te mai și ții de el. Din proprie experiență spun că e foarte complicat. Există momente când poți fii pus în fața unor dileme morale, ca de exemplu: Te bagi în față când cântă Limp Bizkit, de dragul nostalgiei? Pleci mai repede de la Florence + the Machine ca să prinzi Sofi Tukker sau renunți? Te duci la Main Stage sau rămâi în Hangar? Mai bați drumul de la Main la Courtyard? Te găsești cu grupul la Booha? Astea sunt micile dileme cu care te confrunți și care îți condimentează experiența de festival. Însă partea bună e că, indiferent de ce decizii iei, ai numai de câștigat. Fiindcă în final, oricum e frumos.

Pe măsură ce revii de la o ediție la alta îți e mai ușor să te orientezi, găsești mai repede noutățile, revii în locurile care ți-au plăcut. Un punct forte al ediției acesteia a fost expoziția interactivă din Castelul Bánffy. Nu mă pricep să descriu ce efect aveau luminile, cât de immersive erau expozițiile, așa ceva trebuie văzut, nu povestit.

Fiecare își trage highlight-ul după cum simte. Unii poate au sorbit-o din ochi pe Florence, care cânta atât de sincer și de frumos, fără cască și încălțări, cum că dog days are over. Pentru alții, poate că cel mai intens moment a fost când au cântat în cor alaturi de mii de alte voci oamenii sunt încă frumoși cu Subcarpați. Poate unii s-au simțit extraordinar la Booha, dansând fără griji pe beaturile celor de la Polo & Pan. Indiferent care, fiecare moment este frumos prin prisma celui care l-a trăit.

În final, după 5 zile în care ești într-un fel rupt de realitatea curentă și doar te bucuri de ce vezi și auzi, reușești să te aduni (pentru că de prea multă odihnă nu vei avea parte și oricum nu ăsta era scopul) și pleci acasă, cu aminitirile făcute ghemotoc în cap, spunând că vrei înapoi, deși știi că nu mai reziști, dar promițând că revii la anul, iar până atunci ai să lucrezi la anduranța fizică.

Rezumat: Electric Castle înseamnă o lume plină de oameni frumoși, care se bucură, împreună și nestingheriți, de acele momente care nu pot avea loc decât acolo.

Să ne revedem cu bine la anul.

Edith Pop