Radio Hit

Playlist

JENNIFER HUDSON - All Dressed In Love

T - RIO

TORI AMOS - Cornflake Girl

HIT play live

Green Arrow

πkant

Am învățat că poți să te bucuri de un concert rock și fără să dai din cap

  • mai 08, 2019
  • Radio Hit Redactia

Acum ceva timp (nu mult, dar așa se simte) am avut plăcerea să mă nimeresc la concertul Grimus din Acaju, ultimul dintr-o serie de cinci concerte, simplu spus, bestiale (părerea mea, care am fost totuși la trei din cinci). Să spun sincer, Grimus e un nume pe care îl știu de foarte mult timp, dar, cu toate astea, nu pot spune că eram la curent cu materialele lor ca trupă. Totuși, când mi s-a oferit ocazia să îi văd live n-am refuzat. #WhyNot

Am mai fost la concerte rock la viața mea și am mai fost la concerte rock în Acaju (10/10 experience, pe bune). Însă, de data m-am aflat în mijlocul unui crowd cu totul diferit de ce eram obișnuită. Pe lângă faptul că media de vârstă se ridicase puțin, oamenii erau super relaxați, având în vedere că veniseră totuși la un concert de rock alternativ. Chestie cu care nu eram obișnuită. Dacă aveam vreun dubiu că n-avea să fie o experiența faină, I was proven wrong. Mi s-a dovedit că te poți bucura de rock și fără să te agiți, că poți savura rockul ca pe un vin bun.

În primul rând, aș vrea să zic de pe-acuma: chapeau, Grimus! Oamenii au făcut o atmosferă scoasă din tipar, au fost de pe altă lume, iar publicul rezona cu ei într-un sincron ireal. Bogdan Mezofi (solistul trupei Grimus) și-a petrecut majoritatea concertului cântând cocoțat pe un scaun de bar (you know, din ăla înalt pe care nici stând normal nu garantezi că n-ai să pici), întorcându-se să privească tot publicul care parcă absorbea prin pori fiecare piesă. Și speaking of piese, dacă nu sunteți familiarizați cu Grimus, eu vă recomand cu căldură să ascultați măcar câteva dintre ele. Merită. M-am surprins totuși plăcut pe mine însămi că știam mai mult de două piese, când m-am trezit cântând alături de oamenii din jurul meu, ca într-un cor care făcuse repetiții înainte. Așa am ținut-o pe puțin trei piese la rând: la final, ultimul refren se cânta în cor, domol, relaxat, natural, ca și cum toată lumea era conectată la muzică și nu eram doar acolo ca să ascultăm. Efectiv pot spune că am participat la acest concert.

Un alt moment foarte frumos, care m-a impresionat și mi-a plăcut la maximum, a fost când Bogdan s-a urcat pe bar și a rugat ca luminile să fie stinse. Zis și făcut, ne-am cufundat în beznă, după care, rând pe rând, lumea și-a aprins lanterna de la telefon și s-a făcut o lumină mai intensă ca pe timpul zilei. Vă puteți imagina zeci de lumini legănându-se în ritmul muzicii, zeci de voci cântând ușor, toată atmosfera zen care era acolo? Eu, personal, aș da orice concert la scală mare pentru o asemenea reprezentație. E vorba de o intimitate care nu poate fi simulată sau creată artificial. Pur și simplu vine de la sine.

Nu mi s-a întâmplat doar o dată să am senzația la ce concerte am mai fost prin Acaju că am ajuns într-o soi de Narnia a muzicii. Prea forțată explicația? Înțelegeți la ce mă refer.

So basically ce tot zic eu aici poate fi rezumat la ideea că nu există un singur mod de a te bucura de muzică și este absolut superb să vezi cum oamenii efectiv trăiesc muzica, rezonează la unison. Să tot avem parte de asemenea experiențe muzicale profunde!

Ne vedem la următorul concert!

Edith Pop