Radio Hit

Playlist

@ HitUnderground Jingles 01 - @ HitUnderground Jingles 01

The Vaccines - I Can't Quit

Lamb - Butterfly Effect

HIT play live

Green Arrow

πkant

Am fost la primul meu concert în Acaju – Compunere. Editorial Edith Pop

  • martie 27, 2019
  • Radio Hit Redactia

Nu există om care a trecut măcar prin Iași și nu a auzit de Acaju. Da, e mai mult decât un simplu local. A devenit oarecum un simbol al unui anumit tip de local. Tot îi dau înainte cu local, fiindcă nu aș găsi un singur cuvânt care să îi reprezinte esența. Deși, după cum am văzut scris undeva: „Esența Acaju stă în oameni”. După cum știți, Acaju s-a redeschis iarna trecută într-o nouă locație mult mai ofertantă și au știut să maximizeze acest lucru. Pe lângă locația în sine, au început să hostuiască diverse concerte și partyuri într-o atmosferă și cu o sonorizare cu totul deosebite.

This brings me to today’s story. La un moment dat am văzut mare event mare, concert Robin and the Backstabbers în Acaju. Așa ca un mic fun fact, Robin and the Backstabbers este o trupă foarte dragă mie. Mă leagă de ea niște nostalgii din studenție, pe când eram plecată din țară și dorul de casă a luat forma, sunetul și cuvintele Robin and the Backstabbers. Revenind, am văzut concert, am luat bilet (în cam două zile a fost sold out) și am așteptat cu nerăbdare seara evenimentului.

Ajunsă acolo, am fost plăcut surprinsă că, deși era full house, aveai îndeajuns de mult loc să circuli, să mergi la bar, să găsești un petic de loc unde să te așezi, semn că s-a calculat foarte bine numărul de oameni. Dar să vă spun de scenă. Ăsta este cred unul dintre punctele forte ale Acaju: scena se amplasează efectiv în mijlocul localului, astfel încât toată lumea poate vedea tot de oriunde ar sta, atât la parter, cât și la etaj. Apoi, mi-a plăcut intimitatea lejeră a atmosferei: fețe mai mult sau mai puțin cunoscute, chipuri degajate, conversații, râsete, iar la etaj, la masa mare cu canapea, stăteau membrii trupei și persoanele din grupul lor, la fel de naturali ca oricine altcineva din local.

Fast forward a bit. Se face ora concertului, coboară băieții printre oameni pe scenă și încep. Dar am simțit o apropiere în felul în care cântau, parcă ne știam cu toții și ne-am adunat într-o seară să cântăm. Și ca dovadă că a fost un concert cozy, frații Proca l-au adus și pe tatăl lor la concert.

Mi-e greu să redau în cuvinte starea de bine pe care mi-a dat-o concertul, glumele spuse de Robin, momentele de headbang, cum s-a activat toată lumea la Soare cu dinți și am cântat cu toții în cor, apoi din nou pe Sat după sat, cât de godlike e Oigăn – închipuiți-vă că la un moment dat cânta în tandem la bas și la ukulele. Robin and the Backstabbers nu s-au limitat la piesele din propriul repertoriu, ba au mai și făcut un mic cover pe ici, pe colo (un The Doors, de exemplu). Cine a fost la concert cred că poate confirma că a fost frumos.

În fine, nu am vrut neapărat să insist pe cât de fain a fost concertul, fiindcă la urma urmei este o chestie pur subiectivă. Însă vreau să atrag atenția asupra experienței de concert într-un loc ca Acaju. Muzica alternativă, low-key mainstream, pe care nu o auzi constant la radio e plină de viață și există locuri și în Iași unde poți nu doar asculta, ci chiar trăi o experiență muzicală într-o atmosferă primitoare, degajată, între prieteni pe care nu i-ai cunoscut încă, unde artiștii stau lângă tine afară la o țigară și te întreabă dacă a fost OK concertul. Există locuri în orașul ăsta al nostru care sunt propriul lor microunivers.

Vestea bună e că se tot repetă evenimente de genul. Între timp a mai avut loc un concert Byron și, în plus, au avut a doua zi un acoustic brunch session, un concert chill, relaxat, în timpul zilei, pentru toate vârstele. Aceeași formulă se va repeta luna viitoare cu The Mono Jacks. Singurul downside, să zicem așa, e că aceste concerte devin sold out destul de repede, așa că dacă vreți neapărat să mergeți (mai ales la concertele de seară) trebuie să vă luați bilete cât mai din timp.

Cum am mai spus și cu altă ocazie, oamenii cer diversitate, iar orașul, adică tot oamenii, le răspunde.

Să ne întâlnim cât mai des pe la concerte!