Radio Hit

Playlist

BEN SAUNDERS - Dry Your Eyes

Mike Posner - Song About You

KATRINA + THE WAVES - Walking On Sunshine

HIT play live

Green Arrow

πkant

Jurnal de bord – Afterhills ziua 2

  • august 27, 2019
  • Cincu Violeta

Channeling your inner party animal

M-am pornit către a doua zi de After cu forțe proaspete și binedispusă (și mult mai devreme – ora 17). Am mers tot cu shuttle-ul, pentru că, după cum spune și unul dintre mottourile festivalului, di ci nu? În drum spre shuttle point am pus niște Armin van Buuren în căști ca să intru în starea de fest – hei, e important să ai mindset-ul corect. Bun. Ajung la Palat și m-a luat puțin prin surpindere aglomerația de acolo. Nu mi-era clar cine stă la coada să urce în autocar și cine stă la coada să își ia bilet. M-am dumirit repede totuși și m-am pus la coada care trebuia. Am fost plăcut surprinsă să observ că mergea repede, cu toate că erau doar două case pentru bilete, restul de cel puțin patru fiind închise și, aparent, destinate altor scopuri (de genul acreditări și info point). Părerea mea e că puteau să le schimbe scopul. În fine, procedeul de luat bilet și prins loc în autocar a durat puțin, așa că în 40 de minute ajungeam la destinație, pe lumină chiar.

Pathfinder de festival

Se pare că cele trei ore de așteptare din ziua precedentă au fost doar o consecință a hype-ului din prima zi de festival, fiindcă deja în a doua zi se intra lejer. Parcă voiam cumva să mă așez la o coadă și n-aveam unde. On the bright side, aveam în față întreg festivalul. Deci, hai la explorat.

Yet again, foarte aerisit totul. Era considerabil mai multă lume, dar chiar și așa, nu exista riscul să te lovească agorafobia did senin. Diferența față de edițiile anterioare, referitoare la locație, e că tot festivalul e organizat pe lat: main stage-ul în centru, iar pe laterale restul. Ceea ce e super OK, fiindcă sunt colțuri din perimetru unde într-adevăr poți sta liniștit, fără să bubuie nicio boxă pe lângă tine. O astfel de zonă este în capătul din stânga al perimetrului, unde m-am bucurat să văd foarte multă lume cu copii mici (1-6 ani). Trebuie cultivată dragostea de evenimente din fragedă pruncie. Oricum, o atmosferă super relaxată. Eu venisem pornită cu hausăreală în cap, dar în bucata aia de fest era atât zen în aer, încât m-am liniștit instant.

Nu doar plăcut urechilor, cât și ochilor

După ce m-am relaxat cum trebuie, am zis să mă mai plimb puțin cât e lumină și am dat peste multe instalații artistice care, sincer, picau foarte bine și diversificau atmosfera. Din loc în loc erau panouri cu printuri marca Witskill (care mie mi-au plăcut maxim), cât și niște instalații care par să fie făcute de același autor care a expus în Parcul Expoziției la începutul verii (omul versus cerbul – vă aduceți aminte). Pe lângă astea, mai erau diverse picturi și videoproiecții. Foarte artsy și foarte potrivite în ansamblu.

Ne activăm sau…?

Eh, altă viață acum. Se deschiseseră toate activările de la sponsori, cu activități care mai de care mai antrenante și angrenante. De la karaoke, fusball, un soi de beerpong fără beer, poze 360 până la făcut poze și postat pe social media pentru premii. Pentru cine nu a servit vreodată, activările sunt diverse activități atractive pentru public, care de obicei se lasă cu premii sau diverse vouchere sau poze. Sunt entertaining pentru public, iar firmele care le organizează își asigură engagement-ul pe social media. E win-win pentru toată lumea.

Sampling de main stage

Mno bun, după ce m-am învârtit prin perimetru și am bifat toate punctele de interes, precum scena Beta (stand-up și techno), open air cinema (chill garantat și filme OK) și silent disco dome (unde mereu e coadă, deci înseamnă că se mixează fain), am zis totuși să experimentez main stage-ul de aproape. Am nimerit, nu neapărat intenționat, la Carla’s Dreams și am prins loc destul de în față. Pe lângă show-ul fain la care am asistat, am probat sonorizarea de la main, care este foarte în regulă. Credeți-mă, vibrațiile pe care le simțiți în piept de la bass fac bine la corazón. Garantez. Deci, dacă aveți vreun artist pe care neapărat vreți să-l vedeți, să nu vă fie jenă să mergeți în față. Avantajul amplasamentului scenei este că aglomerația nu este sufocantă, fiind loc destul de desfășurare pe laturi.

De unde vii la ora asta?

OK, acuma mai arată a festival, dar încă parcă îi lipsește un anume je ne sais quoi, pe care nu pot neapărat să îl formulez în cuvinte. E așa un iz că îi lipsește ceva. Poate mă voi lămuri pe parcurs. Oricum, diferențe majore (în bine) de la o zi la alta. În continuare ce mă deranjează este lipsa coșurilor de gunoi, drept pentru care mă voi echipa în continuare cu scrumieră portabilă. Uite o idee bună de produs care ar trebui dat gratuit publicului – just saying. Și trebuie să o zic și pe asta, nu e tabu: dacă doriți la toaletă (care erau în stare foarte în regulă pentru toalete eco), vă recomand să mergeți cu un prieten care să vă țină ușa, fiindcă majoritatea nu se închid.

Serios că aș mai fi stat, dar deja pe la 12 noaptea bateriile mele se apropiau vertiginos de epuizare (na, așa e de la o vârstă) și, cu toate că aș mai fi vrut să rămân pe la main să mai văd ceva, a trebuit să arunc prosopul în ring, în condițiile în care vreau să revin (funcțională) în ziua a treia.

Concluzie

It’s getting better. Vibe-ul e în direcția cea bună, se mai animă spiritele. Însă nu s-a încheiat primul weekend și mai avem încă multe de văzut. Hai, că se poate și la noi. Încet, încet.

Jurnal de bord încheiat. A raportat Edith Pop.

#ttyl