Radio Hit

HIT play live

Green Arrow

audio IA’ȘI CITESTE.10 dintre cele mai așteptate titluri ale primăverii editoriale 2018, în librării și pe www.polirom.ro

  • mai 17, 2018
  • Cincu Violeta

10 dintre cele mai așteptate titluri ale primăverii editoriale 2018, în librării și pe www.polirom.ro

 

Yuval Noah Harari, Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, Historia • Traducere de Lucia Popovici • Ediţie cartonată

Sapiens ne-a arătat de unde venim. Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.

De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul XX, a reuşit să le rezolve în mare măsură. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingînd moartea şi creînd viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei – Homo deus.

Guillermo del Toro, Daniel Kraus, Forma apei, Biblioteca Polirom • Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu

Acum într-o ecranizare de excepţie, cîștigătoare a patru premii Oscar, ediția 2018: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră (Alexandre Desplat), cea mai bună scenografie.

 

Este anul 1962 şi Elisa Esposito, o femeie mută, rămasă orfană din copilărie, se luptă cu monotonia vieţii de îngrijitoare în schimbul de noapte la Centrul de Cercetări Aerospaţiale Occam din Baltimore. Într-o noapte fatidică, Elisa vede ceea ce nu-i era îngăduit să vadă, secretul cel mai bine păzit al Centrului: un om-amfibie, capturat în Amazon şi studiat în scopurile Războiului Rece. Creatura este înspăimîntătoare, dar în acelaşi timp magnifică, capabilă să înţeleagă limbajul şi emoţiile… iar Elisa nu se poate ţine deoparte. Recurgînd la limbajul semnelor, cei doi învaţă să comunice. În scurt timp afecţiunea se transformă în dragoste, iar creatura devine singura raţiune de a trăi a Elisei.

 Orlando Figes, Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei, Historia • Traducere de Lucia Popovici

O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, ţesută din poveşti şi personaje extraordinare, Dansul Nataşei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, şi pînă în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară pînă la ritualurile magice ale şamanilor asiatici, de la poezia lui Puşkin pînă la muzica lui Musorgski şi Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizînd o impresionantă distribuţie de artişti şi aristocraţi, revoluţionari şi exilaţi, preoţi şi libertini, ţari şi tirani.

 Kazuo Ishiguro, Nemângâiaţii, Biblioteca Polirom • Traducere din limba engleză de Anca Boldor • Premiul Nobel pentru Literatură 2017

Domnul Ryder, „cel mai bun pianist în viaţă”, soseşte într-un oraş european, în aparenţă străin pentru el, ca să dea un concert ale cărui împrejurări nu le cunoaşte. Dar, din prima clipă, totul i se pare ciudat de familiar, de la străzi şi clădiri la bărbaţii, femeile şi copiii care îl tratează ca pe un cunoscut, cerîndu-i favoruri, folosindu-se de celebritatea lui. Muzicianul îşi dă seama că a mai fost acolo şi îşi asumă cu mîndrie misiunea de salvator pe care i-o încredinţează locuitorii oraşului, încercînd să rezolve în intervalul scurt pînă la concert problemele cu care se confruntă aceştia: lipsa de comunicare, sterilitatea sufletească, înstrăinarea.

Robert Graves, Miturile Greciei antice • Traducere de Ciprian Şiulea • Ediţie cartonată

Ştiaţi că Atena, Afrodita şi Hera au fost iniţial trei reprezentări ale aceleiaşi zeiţe? V-aţi întrebat vreodată cum au apărut miturile greceşti? Vreţi să ştiţi ce simbolizează Sfinxul

şi celelalte creaturi fantastice? Cu talent de romancier şi sensibilitate de poet, Robert Graves repovesteşte în această carte aproape două sute de mituri, de la crearea Olimpului şi întîmplări din viaţa zeilor pînă la aventurile din Iliada şi Odiseea – poveşti despre zei, eroi şi evenimente extraordinare care i-au inspirat pe Homer, pe tragicii greci şi mare parte din literatura europeană ulterioară.

 Betty Mahmoody împreună cu William Hoffer, Numai cu fiica meaTraducere de Mihaela Negrilă

 

Bestseller internaţional, nominalizat la Premiul Pulitzer, cartea a fost ecranizată în 1991, cu Sally Field şi Alfred Molina în rolurile principale.

În avionul care o duce la Teheran – împreună cu soţul ei de origine iraniană, Moody, şi cu fiica sa de patru ani, Mahtob – pentru o vacanţă de două săptămîni, Betty are sentimentul că a făcut o greşeală ireparabilă. Cîteva zile mai tîrziu, viaţa ei devine un coşmar: Moody se transformă într-un temnicer, ţinîndu-le prizoniere într-o ţară unde femeile sînt aproape sclave, iar americanii sînt dispreţuiţi. Betty nu-şi mai doreşte decît să se întoarcă amîndouă acasă, în Statele Unite, să părăsească această ţară sfîşiată de război şi tradiţii arhaice, o lume haotică, în care femeile trebuie să îndure fel de fel de umilinţe. O poveste adevărată şi fascinantă despre dragoste maternă, disperare şi curaj pe fundalul unei situaţii politice de criză.

Azar Nafisi, Citind Lolita în Teheran, Biblioteca PoliromTraducere din limba engleză şi note de Silvia Osman

Roman tradus în 32 de ţări, aflat 117 săptămîni pe lista The New York Times a celor mai vîndute cărţi

În Republica Islamică Iran, Azar Nafisi, o profesoară curajoasă şi înzestrată, aduce acasă şapte dintre studentele preferate. Uitînd de teroarea istoriei care le trece pe la ferestre, vor citi împreună autori clasici occidentali. Unele provenind din familii tradiţionaliste, altele cu trecut întunecat, căci au făcut închisoare politică, cele şapte studente sînt neîncrezătoare şi tăcute la început, neobişnuite să-şi dezvăluie gîndurile, dar curînd îşi îndepărtează vălul ruşinii şi al fricii şi încep să vorbească deschis despre cărţile citite. Dezvăluind o parte nevăzută a vieţii femeilor din Iranul revoluţionar, Citind Lolita în Teheran este un roman izvorît dintr-o mare pasiune, o remarcabilă explorare a rezistenţei în faţa tiraniei şi o celebrare a puterii literaturii de a elibera.

 Juan Gabriel Vásquez, Forma ruinelor, Biblioteca Polirom • Traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari

În 2014, un bărbat este arestat în Bogotá pentru că a încercat să fure din vitrină costumul găurit de gloanţe al lui Jorge Eliécer Gaitán, unul dintre cei mai charismatici politicieni din istoria Columbiei, asasinat în plină glorie, în timpul campaniei prezidenţiale din 1948. Juan Gabriel Vásquez, devenit narator şi mai tîrziu investigator, povesteşte cum a ajuns să-l cunoască pe acest bărbat, Carlos Carballo, şi să fie atras încetul cu încetul în obsesia lui pentru trecutul violent al ţării şi în universul tenebros al teoriilor conspiraţioniste. Un policier nuanţat, cu puternice accente shakespeariene şi numeroase detalii autobiografice, Forma ruinelor este cel mai ambiţios şi mai provocator roman de pînă acum al scriitorului columbian.

Tudor Şerban la vorbă cu Robert Şerban, Tata, eu glumesc serios! • Ilustraţii de Bogdan, Jan şi Julian Achimescu • Postfaţă de Pavel Şuşară

Volum apărut cu sprijinul Zoppas Industries România

„Un singur cuvînt îţi vine să spui la capătul acestui volum care, pe de-o parte, semnalează un debut şi, pe de alta, confirmă o vocaţie: ADORABIL! Debutul e al unui copil de 7 ani care îşi lasă trecut numele pe copertă, Tudor Şerban, iar cel care se dovedeşte încă o dată nu doar un excelent poet, ci şi un adevărat om de presă atunci cînd înregistrează atent şi sensibil puzderia de vorbe din jurul lui e Robert Şerban. Aşadar, în tandem, un fiu şi un tată. Amîndoi îşi pun întrebări, amîndoi îşi dau răspunsuri, iar din jocul lor plin de tandreţe, farmec şi umor se naşte nu doar o lecţie discretă pentru toţi părinţii obosiţi, ci şi una de neaşteptată poezie.” (Adriana Babeţi)

Massimo Vacchetta, Antonella Tomaselli, 25 de grame de fericire. Cum îţi poate schimba un pui de arici viaţa, Junior • Traducere din limba italiană și note de Corina Anton

 

„Ai putea să te ocupi de el două zile?” Aşa începe prietenia dintre Massimo, un medic veterinar, şi un mic arici orfan. Puiul de arici nu are mai mult de cîteva zile, e în întregime rozaliu şi poartă pe spate o coroană de ace albe şi moi, cam zbîrlite. Cîntăreşte doar 25 de grame şi plînge încetişor: îi e foame sau frig, ori poate se simte singur. Iar plînsul acela, atît de deznădăjduit, îl îmblînzeşte pe Massimo, îl face să-şi uite apatia şi tabieturile. Massimo Vacchetta povesteşte în cartea lui despre această extraordinară întîlnire care l-a ajutat să depăşească o perioadă întunecată şi i-a dat un nou scop în viaţă: să deschidă un centru de reabilitare pentru arici, o specie ameninţată de neatenţia noastră, şi să ajute exemplarele în pericol.